Nae Caranfil e, cu siguranta, cel mai marcant debut al anilor ’90 si unul dintre putinii care au continuat la fel de remarcabil pe cat au inceput. Restul e tacere e al cincilea film al regizorului si al doilea film de epoca din cariera sa, realizat la un interval de cinci ani de la precedentul film. Dupa debutul din 1994, Nae Caranfil realizeaza Asphalt tango in 1996, apoi o coproductie franco-italo-belgiana (Dolce far niente, 1998), nedifuzata in salile din Romania. Apoi revine in tara si realizeaza Filantropica, in 2002, film care, impreuna cu Asphalt tango, il va impune ca pe unul dintre cei mai importanti cineasti romani contemporani. Filmele lui Nae Caranfil stau sub semnul umorului. Comicul marcheaza creatia regizorului mai mult decat orice altceva. E un umor foarte inteligent in filmele lui, extrem de acid, rafinat, mult diferit de umorul fie grobian-vulgar gen A doua cadere a Constantinopolului (Mircea Muresan), fie incrancenat-isteric gen Senatorul melcilor sau Patul conjugal (Mircea Daneliuc). Daca ar fi sa clasam filmele lui Nae Caranfil in functie de umor, Asphalt tango si Filantropica vin in frunte, fiind cele mai "imbibate" cu umor, urmate de È pericoloso sporgersi. Chiar si-ntr-un film de epoca, asa cum e Restul e tacere, Nae Caranfil nu scapa ocazia sa introduca un umor aproape subliminal, greu sesizabil in mod direct, dar perceput la nivelul interpretarilor, al situatiilor si mai ales al optiunii pentru distribuirea lui Marius Florea Vizante in rolul principal al lui Grig Brezianu. Filmul e, inainte de toate, o declaratie de dragoste pe care Nae Caranfil o face artei a saptea prin formula unui film in film sau, mai corect, unui film despre film. Pe scurt, e vorba despre inceputurile cinematografiei romanesti - realizarea primului lung-metraj romanesc de fictiune, Independenta Romaniei (1912), de Aristide Demetriade. Pelicula incearca, la randul ei, s