Daca in articolul trecut am vorbit despre coerenta politicilor bugetare atat de necesara in vremuri turbulente, in acest articol voi vorbi despre legatura intre salarii, consum si politica monetara in mijlocul turbulentelor pe care le traverseaza si Romania, la fel ca si celelalte state.
Pentru a ancora asteptarile inflationiste, politica salariala in Romania va fi in acest an una relativ restrictiva. La un capat al spectrului, restrictiile cele mai mari se vor resimti in sectoarele bugetare care sunt deja printre cele mai bine remunerate, respectiv personalul din justitie, politie si armata. Aici majorarile salariale vor fi intre 0% si 4%. La celalalt capat al spectrului, restrictiile se resimt de asemenea in sectoarele bugetare cu pierderi importante, cum ar fi caile ferate, unde majorarile nu vor putea fi acordate sub nicio forma in cuantumul solicitat de grevisti. De aceea, greva de avertisment a CFR-ului nu poate clinti un principiu economic fundamental: salariile se pot acorda doar acolo unde este performanta, iar la o societate cu pierderi nu poti face majorari salariale. La nivelul intregii economii, cresterea salariilor brute reale a reflectat proportional cresterea productivitatii muncii doar in industrie, in restul economiei majorarile salariale au depasit cresterea de productivitate. Daca vrem o economie bine construita, cu majorari de preturi cu o singura cifra procentuala, cresterea productivitatii trebuie sa fie cu doua cifre si majorarea de salarii cu o singura cifra. Nu se poate invers, cum vor unii.
Cu toate acestea trebuie scos in evidenta si faptul ca structura romaneasca de consum este una diferita de cea europeana. Pentru romanul de rand cheltuielile alimentare reprezinta 40% din cosul de consum. Romanii nu consuma mai mult decat europenii, dar au venituri mai mici, in conditiile in care preturile la alimente sunt similare - unele c
