Scafandrul si fluturele (Le scaphandre et le papillon)
Productia: SUA, Franta, 2007 Regia: Julian Schnabel In distributie: Mathieu Amalric, Emmanuelle Seigner, Marie-Josée Croze Distribuit de Prooptiki Romania
"Arat ca o chestie pusa la pastrat intr-un borcan cu formol" constata vocea lui Jean-Dominique Bauby (Mathieu Amalric), fost editor la Elle-ul frantuzesc si mare afemeiat, actualmente complet paralizat in urma unui atac, cu exceptia unei pleoape ce devine, astfel, stramta fereastra prin care e constrans sa vada lumea. Gandul - caci de articularea unei idei e vorba - ii vine cand isi observa prima data, dupa operatia in cursul careia celalalt ochi i-a fost cusut, imaginea oglindita intr-o fereastra: un chip deformat, stramb, grotesc, capabil sa-(t)i trezeasca exact acea zvacnire de repulsie dupa care tanjesc in van majoritatea productiilor horror contemporane. Dar filmul americanului Julian Schnabel, al treilea dupa biograficul Basquiat si sulfurosul Before Night Falls, nu e nici pe departe un horror. Cel mult nu dintr-un punct de vedere formal. Desi starea claustrofoba, de panica in care te scufunda de la primul cadru functioneaza perfect ca deturnare a unor poncife ale genului.
Poate ar fi momentul sa amintim ca il descoperim pe Bauby cel post-accident exact cand se vede si el: pentru prima treime, dificilul si inclasabilul film al lui Schnabel ne imerseaza in angoasa lui Bauby, reducandu-ne la perspectiva diforma si tulburatoare a protagonistului sau - siluete neclare, vizualizate fluid, la limita oniricului (sau cosmarescului, daca preferati) de operatorul lui Spielberg, Janusz Kaminski, cu imaginea concentrandu-se ocazional pe o fata (in genere ingrozita) a vreunuia dintre apropiatii veniti in vizita sau pe gesturile si ritualurile, cu atat mai straniu/inspaimantatoare, ale personalului spitalicesc. si camera fuge,