�ntr-o discuţie liberă despre tranziţie pe care am purtat-o cu elevii mei, am avut o surpriză. Un elev aparent tăcut, dar cu o g�ndire profundă, mă �ntreabă: "Domnule profesor, dacă aţi fi sculptor şi s-ar pune problema să faceţi o statuie care să se cheme POLITICIANUL, cum ar arăta?" L-am rugat să-mi dea răgaz c�teva zile ca s-o pot g�ndi şi apoi să vin cu "macheta". Nu a fost �nc�ntat de atitudinea mea. Dorea un răspuns pe loc. După o pauză de aproximativ cinci minute sunt �n stare să răspund: "�N ESENŢĂ AR AVEA CHIPUL DAVOLULUI, LA CARE AŞ MAI ADĂUGA SAU SCOATE CEVA�". Trebuie să recunosc faptul că �ntrebarea m-a ros alte c�teva zile. Poate nu dădusem cel mai bun răspuns. Acum sunt sigur că l-am nimerit. C�nd privesc cu c�tă "convingere" �şi prezintă domnul Constantinescu "realizările", ce z�mbet afişează domnul Roman c�nd discută despre rolul PD-ului �n "implementarea reformei", c�t de aplecat şi "g�nditor" e domnul Babiuc �n trecerea sa pe l�ngă noi, trecere pe care o crede a fi politică, c�t de golăneşte se �nrămează domnul Băsescu, c�t de "explicit" este domnul Diaconescu, c�t de invizibil domnul Caramitru, c�t de "călare pe�exterior" domnul Pleşu, cu c�tă �ncr�ncenare "ară" prin politica agricolă domnul Mureşan, dar mai ales c�t de cinic poate fi domnul Remeş, zău că nu-mi pare rău. Regret, astfel, că nu sunt sculptor ca să-mi pun imediat ideea �n practică. Dar sculptor să fiu şi tot nu aş reuşi. Cine m-ar sponsoriza? Sigur nu actuala putere care a uitat de cultura de masă. Mi-am revenit din supărare zilele trecute c�nd, citind jurnalul lui Iosif Constantin Drăgan, găsesc: "Am impresia că nici un popor de pe faţa păm�ntului nu s-a g�ndit şi nu a realizat ceea ce a făcut poporul spaniol, sau mai bine zis un primar mai luminat al oraşului Madrid, dedic�nd diavolului, adică lui Lucifer, o statuie �n parcul Retiro". Chiar, voi cum aţi g�ndi o statuie intitulată "