Baronii nu au de ce sa se planga. Au de toate: bani, relatii, privilegii, sprijin politic, acces la functii de conducere si, mai nou, ajutor de la presedinte. Exista destule motive ca ei sa fie multumiti. Timpul trece in favoarea lor. Mai ales intr-o perioada cand atentia generala este indreptata spre carusealul rafuielilor si scandalurilor cu presa. Ceea ce ma uimeste este faptul ca inclusiv seful statului a ajuns, printr-o confuzie voita, sa intre in liziera intereselor marunte, le-as numi de mahala, cu riscul de a se discredita in fata publicului si de a le da apa la moara baronilor aflati in razboi cu a patra putere in stat.

Veti spune ca presedintele a fost inteles gresit atunci cand i-a vorbit de rau pe mogulii de presa si pe "ziaristii-tonomat". Fals. Dl Basescu a pronuntat cuvintele exact cum le-a gandit inainte, din dorinta de a avertiza toata presa, nu doar pe antibasescieni, ca atacurile indreptate asupra lui si a familiei sale vor fi urmate imediat de replici greu de suportat de adversari. Prin urmare, ultimul cuvant in materie de rafuiala va apartine tot presedintelui, care pare sa aiba la indemana alte mijloace de lupta decat cele folosite de presa ostila capului de familie Traian Basescu si fiicei sale, Elena. Este un raspuns dur, responsabil, rostit cu repros, fara ocolisuri. Ca atare, poate sa spuna cineva unde se afla granita dintre presa rea si cea cumsecade, daca analizeaza atent declaratia deloc intamplatoare a fostului primar general inregistrata vineri seara? Este cineva in masura sa delimiteze pozitia oficiala a unui sef de stat de afirmatiile cetateanului Basescu, care s-a pronuntat ca o instanta extraordinara in legatura cu tratamentul jignitor primit din partea unor analisti ai mai multor trusturi de presa? Un politician onest nu poate amesteca problemele institutiei cu chestiunile personale de familie, oricat de grave ar