Financial Times sugereaza, in raportul despre Romania de saptamina trecuta, ca actuala criza politica este cauzata de o lipsa a comunicarii. Din pacate, nu este adevarat. Nu lipsa comunicarii a creat aceasta criza, ci lipsa unor interese comune. Privind in urma, se poate observa ca atunci cind interesele au fost convergente, aliantele s-au format si au functionat. Spargerea Aliantei D.A. era previzibila inca de dinainte de intrarea la guvernare, din cauza ponderii mai mari a intereselor divergente fata de cele convergente.
intr-un sistem de aliante (fie in cadrul relatiilor internationale, fie in cazul politicii interne), deciziile importante nu se iau decit pentru atingerea unui singur scop: maximizarea puterii. in cazul actorilor mici, puterea obtinuta din aliante provine din posibilitatea supravietuirii sub tutela unui actor mai puternic. Mediatizata alianta dintre PSD si PNL are aceeasi explicatie: obtinerea puterii si supravietuirea politica.
intr-un discurs despre desemnarea candidatilor, tinut saptamina trecuta, Emil Boc a utilizat cuvintul „imoral“ de peste cinci ori – cu referire la PNL.
Exista de fapt imoralitatea Partidului National Liberal, atit de violent caracterizata de Boc? Este destul de greu, daca nu imposibil, sa aduci in discutie moralitatea in politica romaneasca. Mai avem nevoie de moralitate? Stim de fapt ce este? Si daca stim, o putem sustine?
PNL si PSD, desi total diferite la nivelul continutului ideologic, au cel putin un interes comun – ajungerea la guvernare. Singura modalitate reala prin care acest deziderat ar putea fi implinit este, din pacate pentru multi sustinatori ai oricaruia dintre cele doua partide, o alianta. O alianta anti-Basescu, anti PD-L, care ar avea sanse de reusita. Cel putin numeric. Rezultatul comun al campaniei anti-PD-L ar putea da rezultate, insa o colaborare fezabila la guvernare s
