Responsabilitatea de a vinde „produsul media“ a ajuns mai importanta decat datoria de a informa cititorul, daca nu cumva singura. Deontologia a fost invinsa de marketing. Pe campul de lupta a cazut si credibilitatea presei. Tirajele si ratingul scad, dar vinovatii sunt cautati in alta parte. Diagnosticul incorect atrage dupa sine terapii gresite. La noi se trateaza cu populism mediatic in doze de soc.
Populismul mediatic - satisfacerea dorintelor audientei cu ignorarea intereselor reale ale acesteia - are mai mult succes in societatea-spectacol, cum ii spune Emil Hurezeanu, decat cel politic asupra caruia spectatorii sunt deja avertizati. Politicianul este ascultat cu neincredere, in fata jurnalistului publicul lasa garda jos. In spatiul autohton se manifesta prin pseudoeroism sau prin deriziune. Pseudoeroul, jumatate jurnalist - jumatate politician, este lesne de identificat. Prezent pe toate posturile TV, el nu exprima opinii pe baze factuale, nu are dubii. Emite sentinte si imparte dreptatea in numele poporului, face judecati globale, vede macro si simte monstruos. Deriziunea, mai subtila, converteste in vodevil ieftin orice subiect serios. Insasi presa este luata in deradere in emisiunile dedicate editiilor zilnice ale ziarelor de Antena 3 si, la concurenta, de Realitatea TV.
Genurile jurnalistice au fost si ele imbogatite cu stirea-farsa. Doua exemple recente: articolul din „Jurnalul National“ despre o Elena Basescu care a primit locuinta de la stat de la primarul Traian Basescu si anuntul demisiei lui Adrian Nastase din fruntea Consiliului National al PSD la Realitatea TV. Elena „Jurnalului National“ nu este Elena Basescu. Ziarul a urzit o intreaga poveste, in buna traditia a farselor, pe baza unei simple si evidente coincidente de nume. Nici Adrian Nastase nu a renuntat intempestiv la functia pe care tocmai o castigase, cu eforturile pol
