- Diverse - nr. 56 / 20 Martie, 2008 Vorbeste atat de frumos, cuvintele lui semanand cu razele fierbinti de soare, ti se topesc in suflet, te inlantuie spre a te purta pe taramuri curate si frumoase in paradisuri tesute magic. Cuvintele lui rotunjesc in conturul lor sonor atatea intelesuri. Ascultandu-le, primesti niste impulsuri ciudate si luneci spre un teritoriu nemaistrabatut, unde fiinta se inalta, ca o departare de sine, spre a se putea contempla... Si chiar cuvintele obisnuite, in rostirea lui, capata alt inteles, rotunjindu-se in armonii nebanuite... Pentru VALENTIN MARICA poezia se afla la obarsia constiintei fericirii... Poezia il incalzeste ca si soarele, in fluidul sau fierbinte, se revarsa peste trupul sau, ii infasoara mainile si picioarele, pielea lui se trezeste, sangele ii zburda, iar nervii i se destrama in firisoare departate... Se simte de parca ar fi daruit acestei calduri, parca senzualitatea e in ordinea firii, iar trupul sau o imensa lumina. Lumina din el curge intr-o calma mangaiere. Se vede tot timpul ca trece din colocviu in colocviu, luand zilnic o poza solemna. Poetul din el se transfigureaza brusc uneori, devenind mai intai palid, cine stie prin ce miracol fiziologic. Dintr-o data se imbujoreaza, iar obrajii ii ard ca petalele trandafirilor. O frumusete ascunsa, nebanuita, ii coloreaza chipul. Cand isi ridica ochii, ramai fascinat de privirea lui. Nu este vulnerabil la agresiunea vorbirii desarte, a cuvintelor care disloca realitatea si constiinta, rostogolindu-le spre un loc anume. Poate ca tot ceea ce vede el nu-i adevarat, poate ca celule, neuronii si-au modificat starea si recompun o alta lume, straina noua, straina lui insusi... VALENTIN MARICA se zbate, asadar, impotriva minciunii, folosind tacerea ca pe o lumina ce devora incet, incet, acest intuneric. Asculta cu nesat vibratia cuvintelor si muzica lor inefabila, ca un adevarat l