Se stie ca jumatate din populatia României traieste la nivel de subzistenta si saracia este un factor care a încurajat aparitia pe piata a caselor de amanet si la noi. Astfel ca tot mai multe persoane constrânse de împrejurari sunt nevoite sa îsi amaneteze bijuteriile mai mult sau mai putin valoroase, amanetul din colt fiind ultima salvare pentru cei care se afla pe muchie de cutit cu limba-n frânghie. Pe vremuri cei care nu mai aveau alta alternativa acceptau ofertele care li se faceau fara drept de replica de catre bijutierii avari si rai chiar daca valoarea sentimentala nu putea fi cântarita în balnata si plecau de multe ori cu sufletul pustiit, stiind ca nu-si vor mai recupera bijuteriile niciodata. Azi lucrurile s-au mai schimbat putin, proprietarii amanetelor sunt foarte amabili ”pe fata”, nu folosesc epitete depreciative sau injurioase fata de lipsa mijloacelor materiale necesare existentei care îti lipsesc, sunt foarte simpatici, parca au cazut într-un borcan de serbet si te ademenesc cu ofertele lor generoase sa nu te mai simti înjosit când ai trecut pragul acestora. Dobânzile sunt acceptate în caz de urgenta poti apela la serviciile lor cu încredere, fara sa sti ce se întâmpla dupa ce iesi din amanet. Confidentialitatea e prima lege care ar trebui sa o învete angajatii caselor de amanet. Îmi amintesc cum am surprins o discutie într-un amanet foarte cunoscut unde o angajata bârfea o doamna cu numele ca si-a amanetat inelele dupa ce a fost data afara de la serviciu pentru ca traia cu patronul de acolo si ca acum ea traieste cu fratele patronului doar pentru a se razbuna pe fostul amant ca nu a luat-o de nevasta ca era nascuta într-un rang nobil. Dar nu am înteles ce legatura avea povestea cu cele 10-15 grame de aur amanetate cu apetitul sexual al patronului care era si swinger pâna la urma. Dincolo de lipsa personalului calificat din casele de amanet si