„Şi ce am fi făcut cu ei dacă am fi marcat...“. Asta a fost senzaţia pe care au lăsat-o alb-albaştrii după ultima reprezentaţie cu rapizii lui Rednic şi Copos. Un meci dominat de la un capăt la celălalt, plin de tensiune şi încheiat cu un mare regret, că nu am reuşit prima victorie în faţa unei echipe din Capitală, de la repromovare.

Ce i-a lipsit unui astfel de meci? Poate încă atâţia spectatori şi mai mult noroc pentru leii noştri care, după ce i-au dominat aproape o repriză întreagă pe jucătorii de sub Grant, nu au reuşit să le dea şi lovitura finală, din cauza unui penalti ratat şi a unui arbitru oltean, dar „bucureştenizat“ în timp.

De ce trebuie să ne bucure acest egal? Deşi nu am câştigat, am jucat foarte, foarte bine. Pentru că în multe momente am surclasat o echipă ce a jucat în ultimii trei ani în cupele europene. Să ne bucurăm, deoarece ne-am pus problema că, dacă ar urma vreun control antidoping după meci, ai noştri ar fi fost sigur prinşi „dopaţi“ după jocul extrem de bun făcut.

În sfârşit, echipa joacă fotbalul pe care publicul îl vrea. Tot ce mai rămâne este să ne menţinem pe această linie şi putem fi aproape siguri că ne vom salva de la retrogradare, deşi nu văd cum am mai putea cădea în cazul în care o ţinem tot aşa.

De asemenea, trebuie să rămânem modeşti şi muncitori. Un punct acasă nu e un rezultat excepţional. Dacă nu am fi jucat aşa de bine, puteam spune că acest punct nu era chiar atât de benefic, având în vedere că suntem încă aproape de nisipurile mişcătoare, dar este totuşi un pas înainte. Trebuie să rămânem conştienţi că echipa nu stă într-un singur om şi poate că de aceea „Costiţă“ al nostru, după cum îl alinta lumea la meci, a şi ratat penaltiul acela. „Briliantul“ trebuie să lase de la el mai des şi trebuia să-i fi dat mingea lui Bornescu la penalti, pentru că important era să învingă echipa, nu să înscrie Costea. @N