Se spune ca limba franceza are o rigoare carteziana: se prea poate, citeodata. Dar stim bine ca a stralucit in conversatiile de salon si in schimbul de corespondenta, in care femeile au excelat ca si barbatii. A fi spiritual, homme d’esprit, e o uzanta de salon, pe care la rigoare o poti si deprinde. A ramas din aceste confruntari lingvistice, dincolo de implicatiile sociale, o gratuitate/voluptate a jocului cu cuvintele, dublata de un simt al divertismentului, devenit din ce in ce mai acut in zilele noastre. Este aceasta o posibila introducere pentru Des Papous dans la tête, desi la fel de bine se poate spune ca interesul pentru forma, pentru limbaj, pentru stil a constituit dintotdeauna o componenta importanta a literaturii.
Un exemplu care a facut deja istorie este grupul Oulipo („ouvroir de littérature potentielle“), fondat in 1960 de scriitorul Raymond Queneau si de matematicianul François Le Lionnais (printre membri s-au numarat nume celebre, precum Italo Calvino, Georges Perec sau Oskar Pastior, dar e de retinut ca grupul numara si scriitori matematicieni sau puri matematicieni). Grupul functioneaza si in prezent, membrii lui practica scriitura experimentala si se intilnesc periodic pentru a stabili constringerile literare sub „impulsul“ carora vor trebui sa creeze (constringerea inseamna o provocare a creativitatii). Scriitori precum Jacques Jouet (cu care am avut prilejul sa vorbesc anul trecut la Bucuresti) sau Hervé Le Tellier, membri Oulipo, fac parte si din echipa celor de la papous dans la tête, care vin la Bucuresti saptamina viitoare. Pe 27 martie, la ora 19.00, la Sala „Elvira Popescu“, vom asista la o extraordinara reprezentatie a virtutilor lingvistice si ludice, sustinuta de „la bande des papous“ (Eva Almassy, Jacques A. Bertrand, Patrice Caumon, Hélène Delavault, Patrice Delbourg, Lucas Fournier, Jacques Jouet, Hervé Le Tellier), ca
