Traian Băsescu a apelat la un truc folosit cu brio de-a lungul carierei sale: autovictimizarea. L-a exploatat ca primar general al Capitalei, ca pretendent la Preşedinţie, ca preşedinte.● Ion Cristoiu

Editorialele zilei

● Tudor Octavian:Cerşetori de bani gata ● Radu Tudor:Buzunărirea Armatei române ● Ionuţ Bălan:Cronica unei crize anunţate

Un observator cât de cât avizat al societăţii noastre n-are cum să nu constate că în istoria postdecembristă Traian Băsescu e unul dintre politicienii cei mai răsfăţaţi de presă. Nici Ion Iliescu, nici Emil Constantinescu n-au beneficiat de elogiile incredibile pe care le poţi citi sau auzi din partea unor jurnalişti când vine vorba despre Traian Băsescu. Mai mult, cu mici excepţii (Jurnalul Naţional, Sinteza zilei, de pe Antena 3, de exemplu), toate ziarele şi televiziunile sunt extrem de binevoitoare cu Traian Băsescu. Toţi ceilalţi politicieni – de la Călin Popescu Tăriceanu până la Ion Iliescu – au fost şi sunt ţinta unor campanii furibunde duse de aproape întreaga presă. Traian Băsescu n-a făcut obiectul nici unei campanii. E drept, din când în când, în câte un ziar mai apare câte o mustrare faţă de politica sa. În nici un caz însă o dezvăluire zdrobitoare, cum s-a întâmplat cu toţi ceilalţi politicieni. Liderii de opinie care-l critică pe Traian Băsescu pot fi număraţi pe degete. Vocile lor se pierd însă în corul laudelor deşănţate scrise sau vorbite de admiratori fanatici. Lectura unor texte din Evenimentul zilei, ziarul oficial al Preşedinţiei, din Cotidianul te pune pe gânduri. Nu e vorba despre comentarii prin care autorii îşi exprimă acordul cu politica dusă de Traian Băsescu. E vorba despre ode pur şi simplu, lesne de a fi înscrise într-un greţos cult al personalităţii. Mult mai grav, toţi aceşti maseuri de evidentă notă erotică ai personalităţii prezidenţiale se întrec în a-i ciomăgi ziln