Divizarea simbolica a Europei are o istorie indelungata, trasarea hartilor politice, economice si filozofice, asa cum a definitivat-o Iluminismul apusean, prefigurind polarizarea Europei inaintea caderii Cortinei de Fier.
Nu intentionez sa fac o analiza istorica si politica aprofundata a Razboiului Rece, a cauzelor care l-au declansat, a evenimentelor importante si a institutiilor antrenate in conflict, a istoriografiei dedicate Razboiului Rece (care cauta sursa declansarii acestuia fie in „imperialismul“ american, fie in cel sovietic), ci doar sa demonstrez puterea discursului de a inventa noi geografii conflictuale.
Sintagma „Cortina de Fier“ a fost introdusa de Winston Churchill pentru a descrie ceea ce Elisabeth Barker numeste „bariera de netrecut“ care despartea teritoriul aflat sub dominatia Uniunii Sovietice de restul Europei1. Aceasta frontiera simbolica avea sa devina „o bariera de sirma ghimpata si cimpuri minate“2.
in ultima instanta, afirma simplificator Elisabeth Barker, negocierea zonelor de influenta s-a parafat prin legendara „intelegere procentuala“ din octombrie 1944, cind Churchill s-a intilnit cu Stalin la Moscova pentru a stabili frontierele Europei Rasaritene, desi derularea evenimentelor este mult mai complexa, iar impartirea acestor zone fusese deja hotarita cu buna stiinta a lui Roosevelt. in cuvintele lui Churchill: „Am spus: «Sa rezolvam problemele din Balcani. Armatele voastre sint in Romania si Bulgaria. Noi avem interese, misiuni si agenti acolo. Sa nu ne impotmolim in detalii. in ce priveste Marea Britanie si Rusia, v-ar conveni sa aveti voi 90% din Romania, iar noi sa avem 90% in Grecia si sa luam 50-50 in Iugoslavia?»“. Churchill a scris apoi procentele pe o bucata de hirtie, adaugind Ungaria 50-50%, Bulgaria 75-25% (in avantajul sovietic). „I-am impins-o apoi lui Stalin... A urmat o scurta pauza. Si-a luat a
