In curand, a vorbi despre anticoruptie – un termen demonetizat deja din pricina raportarii frecventei cu care a fost uzitat la sterilitatea rezultatelor finale – sau a lansa intrebari despre ceea ce se intampla ori ar trebui sa se intample pe acest palier va reprezenta un gest penibil, expus ironiei publice. Unii, poate, vor ranji satisfacuti, altii vor zambi compatimitor in fata celor care persevereaza in intrebari de genul acesta. Cu aceeasi compatimire pe care ar manifesta-o in fata unuia pe care nu-l mai poate convinge nimeni ca nu e Arhimede...
Privind rezultatele inregistrate de un segment local din ceea ce numim luptatorii anticoruptie – acela care tine doar de aplicarea legii –, ai doua posibilitati de a reactiona 1. Intr-un acces de optimism desantat, sa-ti spui ca, poate, am ajuns vremurile in care suntem inconjurati doar de preacucernici, dusi la spovedanie si daca, din greseala, pleaca de la alimentara cu cinci bani in plus la restul de la franzela. 2. Intr-un acces de luciditate datatoare de nevroze si depresii, sa-i permiti cinismului din tine sa zburde, ca apoi sa te invenineze cu ideea ca multi dintre baietii din escadrilele anticoruptie – de la politisti, la procurori si judecatori – doar isi joaca rolul in fata opiniei publice. Genial pana la credibilitate, insa.
Ne uitam la bilantul unei institutii relativ nou create si aruncate in lupta cu acest flagel numit coruptie, Biroul Anticoruptie Timis, o "aripa" a Directiei Generale Anticoruptie, in a carei "fisa a postului" intra monitorizarea cadrelor M.I.R.A. din Timis. Intr-un singur an, ofiterii de la B.A.T. au fost nevoiti sa sesizeze parchetele doar de 13 ori, pentru posibile acte de coruptie comise de acestia. Poate, in aceasta parte de tara, angajatii M.I.R.A. in corpore sunt la concurenta cu heruvimii de pe cupola bisericii. Poate, o buna parte din anul trecut, celor de la B.A.T.
