Vad la televizor ca nu stiu ce organizatie (nonprofit, se-ntelege) coordoneaza seminarii si workshopuri in licee ca sa-i invete pe tineri sa dezvolte o afacere. E bine. Oricum, multi au propriile lor businessuri inca din liceu, asta e trendul, ma si mir ca mai sint unii care inca au nevoie de training.
Cum se salta copacel, orice copil istet invata sa faca o pagina web. Pai, nu? Cum sa traiesti fara? Si, daca tot ai invatat, de ce sa nu-ti vinzi stiinta? Se poate minca o piine buna asa. E si placut.
Cu ce invata un elev la un liceu mai rasarit, sau chiar singur, de la prieteni, se poate deja angaja la aproape oricare dintre multele firme de software unde tot ce ti se cere sint cunostinte de baza, studii medii cum ar veni (pe vremuri ii spunea „calificare la locul de munca“ sau, in cel mai bun caz, „postliceala“ si era cam de rusine). Asta, sigur, in caz ca nu vrea sa faca sau sa aiba propria lui afacere, cum l-a invatat organizatia din primul paragraf. O tara de capitalisti intrepizi, asta pare sa fie visul de aur.
De ce-or mai veni toti copiii astia la facultate? Nu c-ar da buzna, sa ne-ntelegem, dar inca mai vin – la unele facultati, nu la toate. Ce asteapta ei de la universitate? Ce bine-ar fi sa pot raspunde: „nimic“! Din pacate, asteapta ceva foarte precis: confirmarea a ceea ce stiu deja. Sint atit de „bazati“, incit isi inchipuie ca stiu perfect ce le trebuie. Ei stiu mai bine decit noi care cursuri le sint trebuincioase – pentru cariera, fireste – si care nu. Stiu precis ca prea multa teorie face rau la creier, de stomac nu mai spun, asa ca trebuie eliminata. Vor sa transforme universitatea in scoala profesionala, buna cel mult sa le confirme ceea ce stiau deja. Nu-si pot imagina ca exista lucruri de care sa nu fi auzit: mirarea cea mai mare se traduce la multi dintre ei prin cuvintele: „in viata mea n-am auzit/vazut asa ceva!“. Via
