Brasília - oraşul artificial imaginat de un arhitect cu apetituri colectiviste, oraşul format dintr-un imens bulevard "civic" şi din două aripi, fiecare cu 65 de pieţe perfect identice, a rămas oare pînă azi sub forma dorită de creatorul ei? Ceea ce s-a întîmplat cu Capitala Braziliei în ultimele decenii e la fel de interesant ca şi însuşi proiectul oraşului.

Atunci cînd artificialul intră în concurenţă cu naturalul, cel dintîi poate obţine victorii spectaculoase, dar victoria finală aparţine matematic naturalului. în lupta dintre idealul comunist şi natura umană, aceasta din urmă a putut fi chinuită, falsificată, de multe ori distrusă, dar ea a ieşit pînă la urmă învingătoare, iar comunismul a trebuit să cedeze. Proiectul oraşului unde egalitatea dintre toţi locuitorii lui ar fi fost absolută a ajuns exact acolo unde ajung toate utopiile - adică la ceea ce Lenin numea "lada de gunoi a istoriei". E suficient să compari cum arăta oraşul Brasília, abia ieşit din mîna arhitectului comunist, şi cum arată el astăzi, pentru a măsura parcursul obligatoriu al utopiei sociale.

Oraş al egalităţii perfecte? Astăzi, în 2008, la jumătate de secol de la conceperea ei, Brasília este oraşul clasei medii, al funcţionarilor şi al profesiilor liberale. Oamenii săraci, în imposibilitate de a plăti chirii tot mai mari, s-au mutat în aşezări-satelit din împrejurimile Capitalei, un fel de bidonvilles mizere; iar oamenii bogaţi şi-au construit, tot în afara Brasíliei, pe malul marelui lac artificial, două cartiere somptuoase, Lago Sul şi Lago Norte, compuse numai din vile luxoase, unde nici o casă nu seamănă cu cealaltă. Efortul disperat de a fugi de monotonia quadrelor care formează oraşul propriu-zis este evident. Construită pentru a fi cetatea uniformizării sociale, Brasília s-a transformat în cel mai spectaculos exemplu de convieţuire a bogăţiei insolente cu paupertatea ex