Revista Luceafarul are un nou director, in persoana criticului literar Dan Cristea. Cum Luceafarul se numara printre putinele publicatii culturale din peisajul gazetaresc de la noi care asteapta inca sa-si primeneasca fondul si imaginea, inmultindu-si, eventual, numarul de pagini, o discutie cu noul director este, credem, bine-venita. Dan Cristea face parte din generatia activa de critici literari si poate aduce un suflu nou publicatiei.
- Cum va arata Luceafarul de acum inainte? Ce va place acum la ea si ce nu va place?
- As incepe prin a aminti, celor care nu stiu toate amanuntele, ca revista Luceafarul va implini in iulie anul acesta o jumatate de secol de existenta. Asadar, o intreaga istorie, cu partile ei bune si cu cele mai putin bune. De asemenea, alaturi de Romania literara, revista Luceafarul a constituit bastionul din Capitala al publicatiilor literare romanesti. A existat o vreme - cat de frumoasa! - cand trei reviste imparteau o eleganta cladire de pe bulevardul Ana Ipatescu: jos, la parter, venerabila Viata romaneasca, la primul etaj, Romania literara, iar sus, la etajul al doilea, in niste camere dintre care cele mai multe aveau ferestre rotunde, de vapor, Luceafarul. Prin chiar impartirea pe etaje, se presupunea ca redactorii si colaboratorii Luceafarului, mai tineri, n-ar fi avut nici o problema sa urce mai multe scari in plus, atat cele fizice, cat si cele pe care le-ar fi necesitat ascensiunea in ierarhia literara.
Cutremurul din 1977, folosit ca pretext de catre conducatorii de atunci, a pus capat, din pacate, acestei colegiale si stimulative convietuiri din inima orasului.
Dar haideti sa pun eu insumi capat acestei porniri evocatoare (e atat de simplu sa aluneci pe panta amintirilor din tinerete) si sa spun ca, desi s-a schimbat in buna masura, revista este totusi departe de a-si fi redobandit adevarata personali
