Ridicate pe timpul lui Ceauşescu, indicatoarele de intrare în oraş au rămas în paragină, iar în unele locuri sunt însoţite de reclamele unor firme private.
Primul contact cu oraşul care se mândreşte cu apelativul de „Mica Vienă“ poate fi de-a dreptul dezamăgitor dacă optezi să ajungi la Timişoara cu maşina. Asta pentru că cele mai importante intrări în oraş sunt flancate de structuri metalice ridicate pe timpul lui Ceauşescu şi lăsate în paragină după ’90 încoace.
Mai mult decât atât, economia de piaţă a avut grijă să nu ocolească vestigiile comuniste, iar reclamele la PVC, covoare şi mochete îl întâmpină pe călător imediat sub literele de-o şchioapă ce compun numele oraşului.
Mochete şi perdelede vânzare
Intrarea dinspre Vama Moraviţa, de pe drumul European 70, îi oferă călătorului, fie el român sau străin, ocazia de a se prosterna în faţa unui schelet metalic ce traversează şoseaua ca o pasarelă. Literele albastre, pe alocuri cu vopseaua coşcovită de intemperii, anunţă că de acolo începe Timişoara.
Dar de pe acelaşi „panou“ poţi afla şi de unde poţi cumpăra mochete, covoare, perdele şi chiar parchet. Totul din bunăvoinţa unei firme private care a profitat de neglijenţa autorităţilor locale. Iar de jur-împrejurul portalului cu pricina, ridicat pe timpul regimului comunist, tronează bălării înalte de un metru şi cratere pline de noroi.
În cazul în care intri în oraş dinspre Dumbrăviţa, prin zona Ion Ionescu de la Brad, aproape că nici nu realizezi că ai ajuns în oraş. O imitaţie absurdă a unei coloane stilizate pe care sunt înşiruite litere ruginite te anunţă că ai ajuns în Timişoara. Un pic mai încolo, cuprins aproape în totalitate de bălării, un panou înşiră toate oraşele înfrăţite cu capitala Banatului.
Gunoaie, plăci căzuteşi litere ruginite
La intrarea dinsp
