Acest articol a fost scris impreuna cu cititorii si va fi publicat in editia tiparita a Gazetei Sporturilor de miine, 22 martie. Iata articolul in forma finala:
Trebuia sa inceapa de undeva, trebuiau sa apara si astfel de masuri, inainte sa moara oameni. Trei probleme ridica decizia lui Deaconu: a fost exagerare? A fost premeditare? Nu cumva s-a creat un precedent nefast, care va da apa la moara huliganilor?
La prima intrebare, se invoca diverse situatii cind s-au petrecut lucruri mult mai grave. Surubul aruncat in Bozovici, incidentul Ganea - Mudura, scaunele rupte la Rapid - Steaua, cu Tudor la centru. Au avut dreptate arbitrii sa lase meciul sa continue? Conform regulamentului, si Tudor, si Deaconu au procedat corect. FIFA lasa la latitudinea arbitrului decizia in astfel de situatii critice. Nu e nici un paradox, nici o dubla masura. E o chestiune care tine mai degraba de ordinea publica, de siguranta persoanei decit de legile jocului.
Fapt e ca toleranta fata de proiectilele din tribune nu a dus la nimic bun. Incidentele de acest fel s-au inmultit si riscau sa se agraveze. Liga, Federatia, sefii de cluburi n-au luat inca in serios problema violentei pe stadioane. Dimpotriva, au functionat ca instigatori. Au alimentat tensiunile prin fiecare iesire la rampa. Asa cum procedeaza si dupa incidentele din Giulesti, vorbind de premeditari, discriminari, intrigi, “facaturi” si aruncind vina pe firmele de paza. Realitatea e ca pe Giulesti, joi seara, se putea intra cu bazooka in tribune, fara sa te intrebe nimeni nimic.
Se vorbeste de “inscenare”. Unul dintre cuvintele favorite din vocabularul Ligii 1. Meciul a fost intrerupt la scorul de 1-0 pentru Rapid. Daca Steaua era in avantaj, poate ros-albastrii nu paraseau atit de pripit terenul. Unii dintre ei s-au retras bucurosi nevoie mare, ca Lovin, de exemplu. Nimic mai jenant decit aceasta veselie
