O vedeam saptamana trecuta pe Mihaela Martin la Mezzo, interpretand Concertul pentru vioara de Brahms in compania Orchestrei Nationale Radio, filmare realizata la Paris, in 2004, difuzata in ultimii patru ani de zeci de ori la diferite ore.
Aceasta productie este una dintre putinele ocazii in care, timp de aproape o ora, publicul european de televiziune (chiar daca este vorba despre un public de nisa, el este compus din telespectatori a caror parere despre Romania poate conteaza) urmareste o productie romaneasca, reprezentativa prin intalnirea unei orchestre din Bucuresti cu o violonista si un dirijor de origine romana (regretatul Sergiu Comissiona).
O ecuatie similara, dar avand in atentie publicul romanesc (fie cel bucurestean prezent in sala, fie cel din tara, care asculta concertul prin intermediul radioului) s-a petrecut in aceeasi saptamana la Sala Radio, cand aveam ocazia sa o reascultam live pe Mihaela Martin, alaturi de aceeasi Orchestra Nationala Radio, avandu-l la pupitru pe Christian Badea, tot un dirijor de origine romana stabilit de mai bine de trei decenii in strainatate, timp in care a stralucit pe mari scene ale lumii, printre care cea care i-a adus gloria a fost Metropolitan Opera.
Caldura pe care a transmis-o publicului versiunea Mihaelei Martin la Concertul nr. 1 in sol minor pentru vioara si orchestra de Max Bruch o mentine intre solistii cei mai indragiti de spectatorii romani.
Totusi, atractia serii o reprezenta revenirea lui Christian Badea la pupitrul Orchestrei Nationale si Corului Radio, cu atat mai mult cu cat acest prim concert avea sa fie urmat de un al doilea programat in aceasta seara, cu legenda dramatica Damnatiunea lui Faust de Berlioz, solisti mezzo-soprana Carmen Oprisanu, tenorul Hector Lopez, baritonul Eduard Tumagian si basul Pompei Harasteanu.
Inca de la prima sa revenire in Romania, petrecu
