Spre sfarsitul vietii, Gustave ajunsese o ruina: mai avea un singur dinte, isi rupsese piciorul, suferea de blefarita, lumbago, hemoroizi etc. Mai mult, avea crize de isterie, iar cainele il umilea cu erectiile lui constante...
Un mic regal in The Times Literary Supplement (www. timesonline.co.uk): Julian Barnes, autorul romanului Papagalul lui Flaubert, comenteaza volumul V (editat la Gallimard de Jean Bruneau si Yvan Leclerc) al corespondentei inventatorului bovarismului livresc, cel alintat de Sartre "l'idiot de la famille".
Perioada analizata este ianuarie 1876 - mai 1880 (Flaubert moare pe 8 mai 1880). Crepusculul a fost unul devastator: scriitorul era un batranel decrepit si plangacios, confirmand tot mai mult diagnosticul unui medic din epoca - "o fata batrana isterica".
Cu o precizie maniacala, Flaubert consemneaza in epistolele sale tot felul de episoade care ar putea parea amuzante daca nu ar fi pur si simplu ridicole, de genul: s-a scumpit teribil conopida in piata, in schimb pretul pedichiurii e inca rezonabil, in vreme ce - pentru ca spectacolul decaderii fiziologice sa fie complet - irigatorul folosit pentru alinarea durerilor produse de hemoroizi e de negasit...
Cartoiul de 1.566 de pagini abunda in asemenea detalii grotesti, fapt destul de ciudat pentru un om care, altminteri, se ferea sa dea astfel de amanunte, mergand pana la a anunta, atunci cand era asediat de ziaristi, "Eu nu am biografie". Mai mult, el consemnase undeva ca "a oferi publicului detalii intime despre existenta scriitorului nu este decat o tentatie burgheza careia trebuie sa ii rezisti". De notat si ca, in timpul vietii, Flaubert nu a permis nici unui ziar sa ii publice fotografia. O parte din corespondenta sa din tinerete a triat-o impreuna cu protejatul sau Maupassant si a pus-o pe foc, in special pe cea cu diverse personaje feminine, intre care po
