Purtând marca DANCE GENERATOR, spectacolul dat de Răzvan Mazilu în această primăvară, pe scena Operei Naţionale Bucureşti, continuă generoasa sa acţiune, menită să susţină liceele de coregrafie şi secţiile de coregrafie ale liceelor de artă, din întreaga ţară. Prima ediţie, din primăvara trecută, a avut drept rezultat înzestrarea Liceului de Coregrafie "Floria Capsali" din Bucureşti cu noi pianine şi material didactic, în valoare de peste 15.000 de euro. Acest demers nu are însă doar un binevenit rezultat material ci, aşa cum este gândit, el se doreşte şi o modalitate de a atrage atenţia publicului larg, şi mai ales a autorităţilor, asupra situaţiei precare în care funcţionează şcolile de coregrafie şi, în acelaşi timp, este şi o modalitate de a arăta micilor artişti în devenire că arta lor merită toată preţuirea.

Conceput ca un mozaic, la desenarea căruia au contribuit arta dansului, a muzicii, de la Bach la jazz, arta pantomimei şi cea a cuvântului, spectacolul s-a adresat unui public mai larg decât cel al dansului şi, mergând pe linia frecvent întâlnită astăzi, a urmărit, dacă nu chiar simbioza artelor, în orice caz alăturarea lor armonioasă. Dar, ca orice mozaic, a fost alcătuit din motive care au ieşit în evidenţă prin limpezimea şi greutatea valorii lor, alături de altele care, prinse în desenul general, au avut culori estompate.

DANCE GENERATOR ne-a dat prilejul să ne întâlnim, în primul rând, cu o artistă de talie internaţională, care practică un stil de dans aparte, strict personal, dificil de comparat cu orice altă direcţie a dansului contemporan - dansatoarea şi coregrafa scandinavă Virpi Pahkinen. Urmărind-o am avut reconfirmarea părerii, ivită mai de mult, aceea că în dansul contemporan este tot mai dificil să vorbeşti de şcoli, ci mai întotdeauna despre stiluri personale. Ultima întâlnire cu un artist de acest fel a fost cea din toamna trecu