27 august 1957. Vânătorul Grachus din Colonia penitenciară a lui Kafka:
"- Cum, nu sunteţi mort?...
- Da, dar într-o manieră..."
*
Funcţiunile sociale dezumanizează. Organizarea cetăţii nu poate fi adevărul, ultimul Scop. Ea poate fi, cel mult, unul dintre ele, pentru realizarea personalităţii pluridimensionale a fiinţei omeneşti.
Omul nu este inginerul,...mecanicul, el e doar cel ce face inginerul, mecanicul, care nu pot absorbi întreg omul.
Omul lui Kafka aruncat în lume este o condamnare la moarte cu amânarea revocabilă...
*
Una din temele filozofiei existenţiale franceze: La vérité contraire a la morale... - adevărul contrar moralei - ideea unei justiţii reale, nu bazată pe morala convenţională.
Vezi Recviem pentru o călugăriţă.
*
Metastază. Figură prin care un orator pune pe seama altuia ceea ce este forţat să mărturisească.
Termen preluat de etapele unei boli tragice.
SEMAËS, - îngerul iudaic decăzut având douăsprezece aripi...
*
Un retor vorbind repede, fără ca vorbirea lui - printr-un fel de exasperare a neputinţei de a exprima totul - să se transforme într-un fel de litanie ininteligibilă, într-o radiaţie fizică, cum emană un corp hiper-încins căldura; sau vorbele îşi pierdeau substanţa, devenind doar o emisie sonoră,... un crepitement de flammes,... un troznet, un pârâit de flăcări...
Super-morbideţea lui NIETZSCHE. Tragedii nu va produce decât pesimismul ultra,... decât,... paradoxal,... marea înflorire şi exuberanţă, vitalitatea, grecii din antichitate, Shakespeare, secolul elisabetan, ca al lui Pericle.
Epocile de împăcare socratică sunt un semn al decadenţei, inteligenţei decadente, - iar Epicur, cu a lui serenitate morală, nu sunt prielnice tragediei.
Numai dionisiacul o face posibilă.
Dacă morala cade, lumea nu mai poate
