Daca as fi putut sa imi aleg intotdeauna mijlocul de transport, cu siguranta as fi vrut sa plec, de fiecare data, din Gara de Nord. Recunosc, de la domnul Goe la Anna Karenina, trenul mi-a traversat lecturile si vacantele.
In jumatate din tarile pe care le-am vazut pana acum am ajuns cu trenul, iar jurnalul ar fi cam asa...
Bijuteria flamanda. 1995. Prietenii belgieni imi promit ca voi vedea Venetia Nordului. Eu, sceptica si deja plictisita de cliseul "Venetia Nordului", pe care se mai bat vreo cateva orase, ma sui in trenul care ma duce din Gare du Nord din Bruxelles la Bruges. Sau in flamanda, Brugge. Pentru ca in Belgia totul e scris in flamanda si franceza. Asta descopar si silabisesc inclusiv in gara si in tren, unde inscriptiile ma invita bilingv la diverse manevre turistico-feroviare.
Navetistii care citesc ziarul trag cu urechea la anunturile rostite in difuzoare, tot bilingv, de seful de tren. Caruciorul cu sucuri si ciocolata aluneca pe coridorul trenului. Studenta vag bursiera, imi numar in gand banii din portofel si aleg cea mai chioara apa plata din oferta belgianului care imi zambeste comercial si bilingv.
Abandonez catifeaua scaunului si ma dau jos la Bruges. Prietenii mei nu m-au pacalit: orasul e o bijuterie, delicat ca o brosa de argint din cutia bunicii.
Paris, mon amour. 1998 Thalys-ul in care ma sui la Bruxelles, cu destinatia Paris, este un TGV. Desi e luni si nu e sezon turistic, vad ca trenul e aglomerat. Imi dau seama apoi ca suntem in ajunul Sfantului Valentin si ca aproape toti se duc (asa cum ma duceam si eu) sa se indragosteasca si mai tare, la Paris.
Cu pasaport made In Romania, pe vremea aia neintrata in UE, cu viza Schengen capatata dupa cozi la Ambasada Belgiei, am oarece emotii cand calculez ca se apropie frontiera dintre Belgia si Franta si imi pregatesc un disc
