In ultima perioada am asistat la un fenomen neobisnuit. In timp ce tot mai multi adolescenti isi pun in pericol orele de curs angajindu-se, parintii lor sint nevoiti ca la 40 de ani si mai bine sa studieze pentru o calificare oficiala si sa absolve o facultate, incercind astfel sa-si pastreze slujbele. De altfel, normalitatea e ultimul lucru prin care s-ar putea caracteriza societatea noastra si cel mai bine simt acest lucru elevii.
Nu este o noutate faptul ca numerosi tineri au dificultati financiare, dar e de-a dreptul intrigant cit de mult timp a fost ignorata aceasta problema! Totul in conditiile in care se discuta revocarea dreptului lor la alocatia scolara dupa 18 ani, manualele nu se mai acorda gratuit decit pentru primii doi ani de liceu, iar bursele de ajutor social cer indeplinirea unor conditii aproape inumane. Pina unde se va intinde coarda?
Adolescentii sint impinsi la munca silnica, pentru a-si plati studiile ("fondul scolii", manuale, rechizite, pregatiri), pe care mai apoi ajung sa le absolve cu dificultate sau chiar sa renunte de tot la ele. La fel de grav este si cazul celor care lucreaza pentru a-si intretine intreaga familie - cazuri reale, de care nimeni nu vrea parca sa auda. Pentru tinerii aflati in aceasta situatie, visele si planurile lor au prins un alt contur. Gindurile lor zboara tot la plimbari pe Bulevard si seri petrecute prin cafenele, insa nu ca simpli trecatori, ci impartind pliante pentru diverse firme sau servind la mese, pentru un bacsis modest, pina dimineata. Si partea cea mai proasta este ca multi dintre ei s-au obisnuit cu acest stil de viata. Deprinsi a se maturiza mult prea devreme, sarind peste etape importante din viata lor, isi aduna tot curajul si se avinta in imprejurari care poate ii depasesc, dar asupra carora nu-i avertizeaza nimeni.
Cum ii mai putem condamna astfel ca nu respecta reg
