In Giulesti, fotbalistii trudesc pentru puncte, iar suporterii le risipesc prin curtea dusmanului Tweety si Meety. Gigi si Diggie. Americanu' si Corsicanu'. Nume reale, nume imaginare, toate definind unul dintre elementele spectacolului fotbalistic, si anume galeria. Suporterii din legiunile ultras, curvas si alte chestii de acest gen se cred, uneori, elementul primordial, fara de care fotbalul si-ar da obstescul sfirsit. De aceea, isi imagineaza ca schimba conducatori, dau de pamint cu antrenori si fac echipe. In Giulesti, suporterii sint trimisi la locurile lor, cind isi manifesta asemenea veleitati. Copos i-a pus foarte bine la punct atunci cind cereau cu vehementa demisia lui Mircea Rednic. Nu-i treaba lor, e treaba conducatorilor, fiecare are locul sau bine stabilit. Iata, insa, ca joi, dupa derbiul Rapid si Steaua, s-a descoperit brusc simbioza amiabila dintre conducatori, fotbalisti si suporteri. Ca fanii pot decide intr-o mai mare masura decit se credea soarta unui meci. Fireste, ca intotdeauna, interesul construieste punti ce par imposibile. Groaza ca un meci cistigat cu 1-0 poate fi pierdut cu 0-3 a facut ca intreaga suflare visinie lucida sa fie solidara cu cei citiva nenorociti din galerie care au intors rezultatul din Giulesti. Echipa este minunata, suporterii la fel, cine este vinovatul? Arbitrul Deaconu, care s-a comportat ca o femeie, dupa ce a fost lovit cu bricheta in moalele capului. Ca o femeie alintata si scincita, gindeste masculul Cristi Sapunaru, virful de lance al atacului barbatilor visinii asupra omului in negru.
Apoi Costel Zotta, vajnicul barbat fugarit odata cu suturi in fund de Gino Iorgulescu, pe cind o facea pe arbitrul, vine si cu idei: cica bricheta ar fi fost aruncata de un suporter stelist infiltrat in galeria rapidista. Platit cu bani grei de latifundiarul de la Steaua. Trebuia sa fi fost, insa, mai multi infiltrati de aces
