Cand scriam saptamana trecuta ca Traian Basescu manifesta o gandire tot mai sectara, nici nu ma gandeam ca Presedintele se va grabi sa confirme prin declaratiile spectaculoase despre ziaristii tonomat. Intreg scandalul declansat de acele declaratii a luat forma obisnuita a retoricii pro si anti Basescu. Cei care nu il suporta s-au solidarizat cu cei atacati, publicul pro-Basescu a spus ca bine le-a facut.
Retorica pro-anti abuzeaza principiile. Convins ca voi reusi sa enervez ambele tabere, incerc mai jos sa raspund la cateva intrebari de principiu.
Sunt ziaristii tonomate la comanda patronilor?
Cred ca prin critica aruncata catre Cristoiu, Nistorescu, Ciutacu et comp, Presedintele Basescu a comis o greseala de logica: respectivii ar presta jurnalism cu directie contra bani de la patroni.
Eu am o parere mai buna despre acesti oameni si nu cred ca se intampla asta. Eu am incredere in ei ca pot fi ilogici, rau-voitori si grobieni pe cont propriu. Dar respecta insa ei acelasi principiu pentru cei cu care nu sunt de acord? Sunt deja ani de zile de cand Cristoiu et comp. acuza pe oricine scrie pro-Basescu ca este lingau, naimit, oficina, parazit, trepadus si altele. Cartarescu, Liiceanu, Traian Ungureanu, Sever Voinescu nu pot sa scrie despre Basescu fara a fi acuzati ca ar fi format o camarila de slugoi (desi ei nu iau bani de la Basescu, deci nici macar legatura pecuniara prezenta in cazul celorlati nu exista).
Cred ca trebuie aplicata aceeasi masura tuturor: nu poti sa spui ca cei cu care esti tu de acord gandesc cu capul lor, iar ceilalti sunt teleghidati. Victor Ciutacu se arata pe drept cuvant iritat ca se scrie ”ciutacii”, numele sau devenind substantiv comun. Ciutacu are tot dreptul sa-si apere numele, dar m-as fi bucurat sa manifeste aceeasi grija cand in ziarul pe care il conduce se scria despre ”tulusi”, stilcind
