Într-o lume ce pare să stea sub semnul kitsch-ului şi al valorilor recondiţionate, mai există totuşi tradiţii ce nu s-au pierdut în negura timpului. Una dintre ele este sărbătoarea „Împuşcatului Cocoşului”, organizată în fiecare an, în prima zi a Paştelui la catolici - duminică, 23 martie. Sărbătoarea este legată de un eveniment tragic al comunităţii locale, petrecut în secolul al XVI-lea. În timpul unei invazii a tătarilor, populaţia din zonă s-a retras în cetate. Invadatorii au pustiit localitatea, dar la retragere au auzit un cântec de cocoş, descoperindu-i astfel pe refugiaţi. Cetatea a fost asediată, iar o parte din populaţie a fost ucisă. Supravieţuitorii au hotărât pedepsirea cocoşului ce i-a trădat prin împuşcare. Acum obiceiul s-a transformat într-un ritual de iniţiere a copiilor comunităţii, sub forma unui concurs de ochire şi tragere la ţintă cu arbaleta. Locul cocoşului viu este luat acum de un panou pe care a fost desenată pasărea. După ieşirea din Biserică, participanţii, îmbrăcaţi în costume populare, se adună la o „gazdă” de unde vor porni spre marginea satului spre un deal, însoţiţi de ceilalţi membri ai comunităţii şi de fanfară. Aici va avea loc „judecata cocoşului”, apoi copii vor trebui să tragă la ţintă. Totul se va încheia cu o masă şi un spectacol la căminul cultural. Într-o lume ce pare să stea sub semnul kitsch-ului şi al valorilor recondiţionate, mai există totuşi tradiţii ce nu s-au pierdut în negura timpului. Una dintre ele este sărbătoarea „Împuşcatului Cocoşului”, organizată în fiecare an, în prima zi a Paştelui la catolici - duminică, 23 martie. Sărbătoarea este legată de un eveniment tragic al comunităţii locale, petrecut în secolul al XVI-lea. În timpul unei invazii a tătarilor, populaţia din zonă s-a retras în cetate. Invadatorii au pustiit localitatea, dar la retragere au auzit un cântec de cocoş, descoperindu-i astfel pe refugiaţi