- Politic - nr. 58 / 22 Martie, 2008 Marea tragedie a romanilor in campaniile electorale este aceea ca toti vor sa fie sefi. Chiar si in contextul in care unele orase ardelene (ca sa dam doar acest exemplu), s-ar impune, ca o necesitate logica, numirea unui candidat unic la o primarie sau consiliu judetean, ca unica sansa a reusitei in alegeri, partidele nu se inteleg. Fiecare vrea, musai, candidat propriu, pentru a intra in gratiile unor sefi orgoliosi de la… centru. Nu conteaza ca nu au nicio sansa de reusita; ca romanii, desi sunt in zona majoritari, pierd (in favoarea minoritarilor) alegerile, ele, partidele, nu renunta, in ruptul capului, la candidatul propriu. Dar asa se intampla si cand ne facem ca luptam impotriva coruptiei (ea insasi o tema predilecta in campaniile electorale). Coruptia este partitura romanului destept, care nu cunoaste mama si tata. El n-are decat complici. Complicii sunt toti destepti. Victimele sunt prostii, adica cei care voteaza. Prostul este (in acceptia "desteptilor") cel care nu intelege situatia, care crede in legi, crede in echitate, in justitie, in Dumnezeu. Cel care crede uneori si in traditii, in chemari patriotice. Este cel bun de pacalit, mintit. Este suficient sa urmaresti, doar cateva ore, programele de televiziune sau sa citesti ziarele, ca sa constati, fara efort, ca foarte multi, in Romania, depreciaza, de dimineata pana seara, pe foarte multi. E o ocupatie predilecta, un razboi… Un fel de razboi, care culmineaza cu denigrarea si nimicirea adversarilor, razboiase de batjocura verbala, de intaratare. In loc sa ne unim _ cand e vorba de a ne atinge un obiectiv -, ne batem sau ne facem ca ne batem (inclusiv cand e vorba de jegoasa coruptie), ca si cum aceasta falsa lupta ar face parte normala din viata. Si ne barfim si denigram pe oriunde putem. Inclusiv, seful statului o face la Televiziune, razboindu-se, mai ales, cu