Thomas Jefferson a fost unul dintre principalii autori ai Declaraţiei de Independenţă din 1771, membru al Congresului american, ambasador la Paris, secretar de Stat, vicepreşedinte şi, nu în ulti­mul rând, între 1801-1809, cel de-al treilea preşedinte al Statelor Unite ale Americii.

Thomas Jefferson a fost unul dintre principalii autori ai Declaraţiei de Independenţă din 1771, membru al Congresului american, ambasador la Paris, secretar de Stat, vicepreşedinte şi, nu în ulti­mul rând, între 1801-1809, cel de-al treilea preşedinte al Statelor Unite ale Americii. Despre pasiunea lui de a construi s-a vorbit însă mai puţin. Fără să fi studiat formal arhitectura, această disciplină a reprezentat unul dintre interesele constante de-a lungul vieţii sale.

Mărturie sunt proiectele pentru Universitatea Virginia, reşedinţa Poplar Forest sau Capitoliul din Richmond. Însă transformarea vilei de la Monticello dintr-o modestă structură în 1770 în clădirea complexă din 1809 reflectă poate în maniera cea mai cuprinzătoare evoluţia concepţiilor sale pe o perioadă de 40 de ani. Inclusă frecvent în cărţile de istorie a arhitecturii, este adesea comparată cu alte reşedinţe în stil neoclasic din Europa.

Plantaţia Monticello

Situată în aproprierea oraşului Charlotesville, Virginia, avea o suprafaţă de 20 km pătraţi unde 200 de sclavi cultivau tutun, porumb şi grâu. Pe lângă cele două livezi, vie şi grădină de zarzavat, ulterior întoarcerii sale din Franţa, Thomas Jefferson amenajează spre faţada de vest a reşedinţei o grădină cu plante ornamentale.

Vila colonială

Lucrările de construcţie au început în 1768, când Thomas Jefferson avea 26 de ani, această etapă iniţială încheindu-se înainte de 1784. Prima variantă, inspirată din cărţile de arhitectură ale lui Andrea Palladio, dar şi de cele ale englezilor James Gibbs şi Robert Morris, avea proporţ