Morare, după o zi, se lăfăia pe blogul tău următoarea explicaţie: “Dar vreau să subliniez, pentru oamenii care s-au simţit atinşi în sentimentul lor religios, că nici o clipă nu l-am asemuit pe Isus cu preşedintele Băsescu!”
Morare, după o zi, se lăfăia pe blogul tău următoarea explicaţie: “Dar vreau să subliniez, pentru oamenii care s-au simţit atinşi în sentimentul lor religios, că nici o clipă nu l-am asemuit pe Isus cu preşedintele Băsescu!” Ce-ai făcut, mă, creştinule? Aşa ştii tu că face un jurnalist? Scrie un text azi şi a doua zi revine cu explicaţii? Mă scuzaţi, dar eu sunt cam tâmpit şi, când am scris ce-am scris, nu am vrut să înţelegeţi ce-am scris, fiindcă eu scrisesem ce-am înţeles eu! Poftim?
De o bună bucată de vreme, un băiat tomnatic, avortat de presa comunistă în locaşul “vântu”-rat de “mirodeniile” unei digestii literare incomplete, prelungite în“Cotidianul” dintotdeauna, se screme constipat să producă ceva, care să-l încânte pe Iubitul Conducător! Sigur, dincolo de a inventa oliţa de noapte cu toarta pe dinăuntru, cu care băieţii din “Cotidian” se grăbesc să tezaurizeze, pentru posteritate, “realizările” Preşedintelui, Ioan T. Morar, această “amibă” cu reale perspective de a trece la categoria “celenterate” de presă, s-a gândit să-şi altoiască bietul condei pe spinarea Jurnalului Naţional. Asta fără să observe că protoplasma din care este alcătuit învelişul său microscopic nu prea permite existenţa unui creier mai mare decât... microscopic! Că aşa-i la amibe, nea Morar! Ele “e” mici, pitici şi proaste rău, ca orice organism protozoar. Adică, fără organe, bre! Unicelular! Cu excepţia celor din presă, care au organul de a “asimila” anumite “realizări” ale Preşedinţilor, colectate cu unealtă descrisă mai sus.
Hai, să-ţi spun un secret, bre, Morare, pentru când o să ajungi celenterată şi o să poţi citi ce scriu