Florin Chilian şi-a reeditat albumul de debut, “Iubi, interfaţă la realitate”.
“Iubi… hai la mare să fugim, să-i fentăm pe toţi poeţii…”… cei care ştiu refrenul pe dinafară, alături de strofe întregi din “Chiar dacă”, “Lumi albe” sau “Întoarce-te când dorm”, au fost fericiţi să afle că Florin Chilian şi-a relansat, zilele trecute, albumul de debut, “Iubi, Interfaţă la Realitate”. “Chiar dacă n-o mai vezi zâmbind, chiar dacă n-o auzi venind”, spune Florin Chilian, niciun efort nu e prea mare pentru a-ţi continua un vis, mai ales atunci cĂnd visul atinge realitatea într-unul dintre punctele esenţiale: afacerea cu muzica, devenită “profitabilă şi la vedere”.
S-au făcut aproape şapte ani de cĂnd ai lansat, cu ceva sacrificii, “Iubi”…
Cu destule sacrificii, da. Primul album, în 2001, a fost refuzat de toate casele de discuri, pentru că, în opinia directorilor de marketing, şi mă refer acum mai ales la cel de la A&A Records, ce făceam eu nu exista în momentul acela pe piaţă, deci aveam din start o mare bilă neagră. Mi s-a spus că, dacă aş fi cântat ca Animal X, de pildă, m-ar fi produs oricine, imediat. Mi-au recomandat să-mi schimb şi numele, în ideea că aşa voi fi mai comercial. Îmi propuneau să mă lanseze cu “numele de scenă” “Cili”, “Ciupi”, sau ceva de genul ăsta. Alţii îmi propuneau să-mi cumpere piesa, “Iubi” şi să o cânte altcineva, de fapt, să o mimeze altcineva. Voiau să-mi dea două sute de dolari pe piesă, iar eu le-am cerut cinci sute. Aş fi vândut-o, pentru că pe vremea aia muream de foame. Dar am şi au preţul meu. Ca fiecare. Doar că preţul meu nu e de înţeles pentru proşti. Poate că unii se gândesc acum că a fost uşor…. Aia de la casa de muzică ştiau că mi-e greu şi au zis că mă prind. Dar nu ne-am înţeles. Doamne ajută că nu m-am schimbat! Nici radiourile nu au fost atunci prea prietenoase pe vremea aceea. Spuneau că nu e momentul. P
