Hotel Hilton, prezentarea de modă “Shadows by Mihaela Drafta”. “Reînvierea frumuseţii feminine interbelice, influenţa vestimentară a unor ani remarcabili”, se spune în prezentare.
Hotel Hilton, prezentarea de modă “Shadows by Mihaela Drafta”. “Reînvierea frumuseţii feminine interbelice, influenţa vestimentară a unor ani remarcabili”, se spune în prezentare.
Amprenta metaforică a anilor ’30-’40? “Vaaai, uită-te ce materiale simple, parcă e eşarfa bunicii, dar sunt purtabile dragă, sunt purtabile. Vaaai, şi uite-o şi pe Columbeanca cu surorile ei pe podium. Vaaaai, uite-o şi pe Mioara Roman. Suportă bine, suportă foarte bine, cred că îi place rochia aceea albă cu broderie spartă. Vaai, vaaai....dar ce ţi-ai mai cumpărat?” Dacă zilele trecute s-a dorit a fi în Bucureşti un scurt moment de amprentă metaforică a anilor ’30-’40, ei bine, s-a obţinut!
Interesant. O colecţie cu pasteluri prăfuite, o colecţie “metalică”, presărată cu negru şi volum. Dorul de pantaloni largi, de imaginare de nopţi pierdute prin cazinouri, dorul de acel solist numit Gazebo. Aceasta exprima colecţia. Feminitate, atitudine, senzualitate. Un stil interesant, în care chiar dacă se regăsesc influenţe ale unor creatori celebri, nu te poţi abţinesă nu remarci că Mihaela Drafta areimaginaţie. Şi simplul fapt că a propus o poveste despre femeie, care îşi doreşte, săraca de ea, să mai combine câteodată voaluri uitate cu lame-uri îndrăzneţe a constituit un exerciţiu de imaginaţie. Păcat că totul a avut public! Ar fi trebuit să fie o paradă de modă fără public, unde doar minunata melodie “Perhaps, perhaps, perhaps” (excelentă alegere ca fundal sonor al prezentării) să se insinueze între sânii voalaţi ai manechinelor. Pentru că spectatorii aveau, din când în când, cu totul alte treburi. De fapt, ei erau umbrele... Care au tresărit doar la un el şi o ea care au
