Povestea lor incepe la Arad
In urma cu aproape patruzeci de ani, cei doi au aflat ca se recruteaza elevi pentru scoala de arte si meserii de la Arad, singura scola unde se specializau bijutierii din toata tara. Orice alta oportunitate a palit in fata acestei sanse. Nu au mai stat pe ganduri si au plecat la Arad. In grupa lui Pityu, cum il alinta sotia, si in grupa lui Aniko, dupa trei ani au absolvit scoala in jur de douazeci de mureseni. Unul dupa altul rostesc numele celor care au fost seniorii meseriei: Cseke Berczi, Hirsch Adolf, Kiss Bandi… “A avut magazin de bijuterie, dar a venit Ceausescu si a trebuit sa intre in Cooperativa Metalul, asa se numea atunci, cu tot ce avea, cu toate piesele si sculele acelea valoroase la care tinea ca la ochii din cap, va puteti imagina cum se simtea cand ceilalti, ucenici lucrau fara sa aibe grija de instrumentele lui”, povesteste Aniko. “De la cei vechi am invatat multe. De la Naphegyi Gyorgy, care a fost un sef foarte bun… Erau altruisti!”, adauga Demeter.
Sus mainile!
Apoi din vorba in vorba isi aduc aminte de vremurile cand veneau 3-4 barbati in control in atelierul unde lucrau. “Sus mainile! strigau navalind in atelier si nu aveai voie sa mai faci nici o miscare, ca nu cumva sa dispara un cent de aur!”, isi amin
teste Aniko. “Stiati ca se aduna cu peria de pe degete si urma de praf de aur? Strop cu strop se aduna si cu scazamantul de 7% ajungeai sa platesti si amenda pentru pierdere si sa mai si platesti aurul pierdut! “
Talent si pasiune
Intrebati cum de au ales aceasta meserie, amandoi spun acelasi lucru: din pasiune si din dragoste pentru frumos, pentru lucrul facut cu migala si rabdare! In cele din urma recunosc ca e nevoie si de talent. De simt artistic. De putere de concentrare. Rabdare si atentie. “Nu exista bucata de plastic sau orice material modelabil din care sa nu fi confectio
