Declaratia de independenta a Kosovo relanseaza câteva dezbateri fundamentale în relatiile internationale - de la principiul integritatii teritoriale a statelor pâna la locul Rusiei în Declaratia de independenta a Kosovo relanseaza câteva dezbateri fundamentale în relatiile internationale - de la principiul integritatii teritoriale a statelor pâna la locul Rusiei în sistemul de securitate european. Pentru o serie de state afectate de miscari secesioniste însa, cea mai delicata discutie politica se refera la asa-numitul "precedent Kosovo"; pe care s-ar putea sa nu si-l doreasca.

Kosovo este un precedent atât timp cât actori politici relevanti - Abhazia, Transnistria, Ciprul de Nord, Rusia sau R. Moldova - cred ca este un precedent. Statele din Uniunea Europeana care ezita sa recunoasca declaratia unilaterala de independenta a Kosovo admit implicit aceasta situatie drept un precedent. Pentru alti actori politici internationali, secesiunea unilaterala a Kosovo nu constituie un precedent. De exemplu, Macedonia, statul cel mai afectat de situatia din Kosovo, a recunoscut noul stat, refuzându-i acestei situatii laurii unui "precedent". La fel au procedat alte tari cu probleme secesioniste, ca Turcia sau Belgia. Dezbaterile pe marginea impactului Kosovo vor continua multi ani. Important e sa folosim argumente care ar limita aplicabilitatea acestui precedent pentru state cu integritate teritoriala fragila. Principala dilema nu tine de faptul daca statul Kosovo este sau nu un precedent, ci cum definim acest precedent. Precedentul si conflictele postsovietice Kosovo constituie mai multe precedente. Unele dintre ele convenabile unor regiuni secesioniste ca Abhazia sau Transnistria, altele nu. Kosovo este un precedent al unei regiuni care se misca spre independenta în calitate de protectorat international, guvernat de ONU, cu trupe NATO (acceptate de Serbia prin acord