Faptele sînt următoarele: un român de condiţie modestă, de meserie zidar, a cîştigat un concurs adresat diletanţilor, organizat de o televiziune din Spania. Şi nu tuturor diletanţilor, ci doar imigranţilor din Spania. În fiecare ţară europeană există cel puţin un asemenea concurs de tipul "vreau să devin vedetă": este o adevărată modă, lansată de televiziunile aflate în goană după audienţă, care au creat şi întreţinut ideea că pasul de la condiţia de "om oarecare" la cea de vedetă plină de bani şi de glorie e destul de mic, ajunge un concurs la TV... Costel Busuioc este un produs al industriei media şi emisiunilor interactive: el a cîştigat cu ajutorul voturilor exprimate de public şi sînt convins că românii aflaţi în Spania au votat în număr mare, pentru că "se identificau" cu el. Nu a cîştigat un concurs de canto jurizat de specialişti, nu a cîştigat un festival internaţional de operă. Performanţa vocală (comparată imediat cu a lui Pavarotti) nu i-a fost judecată de oameni care se pricep, ci de simpli telespectatori emoţionaţi mai ales de context: un simplu zidar, plecat la muncă pentru a-şi întreţine familia, devine vedetă de televiziune.

Este exact schema eroului romantic, care îşi schimbă condiţia umilă datorită calităţilor sale de excepţie. Numai că, în lumea de astăzi, în care mass-media face şi desface aproape totul, schema nu mai funcţionează ca pe vremea lui Victor Hugo, ci se aplică pe scară largă: acest format de emisiune TV (cu mici variaţiuni) este extrem de popular şi, în toate ţările occidentale, descoperă cîţiva asemenea eroi pe sezon. Şi, dincolo de emoţiile pe care le declanşează şi le exploatează, nu este decît business: sînt emisiuni de mare audienţă, care aduc bani frumoşi din publicitate, iar cîştigătorii unor asemenea concursuri sînt apoi promovaţi în industria mass-media pînă se stoarce totul din ei. Sună cinic, dar situaţia e conf