Nu stiu cine trebuie deplans mai mult, Vanghelie, acest baiat de Ferentari care a reusit performanta ca in patru ani sa invete conjugarea orala a verbului "a fi", sau PSD, care se zbuciuma dilematic intre chirurg si mitocan. Greu de spus, pentru ca soarta lui Almanahe si a partidului e la fel de trista. scolarizarea pe puncte a primului a dat cam aceleasi rezultate ca si in cazul "academicienei", iar marile performante manageriale din sectorul 5 se vad la o simpla plimbarica duminicala prin zona ghetourilor si a strazilor cu "ciusmeaua" la portita.
Cat despre partid, vai de mama lui, daca in zece ani rezerva de candidati se reduce tot la expiratul Oprescu si la Vanghelie. Pentru PSD, diferenta dintre cei doi va fi aceea dintre o infrangere rusinoasa si una onorabila. Aici Vanghelie, cu intuitia sa primitiva si sanatoasa, are dreptate cand spune: "Stati linistiti, ca tot pierdem". Pentru celelalte partide insa, diferenta dintre Oprescu si Vanghelie e uriasa si masurabila in potentialul de aliante. PD-L nu putea sa primeasca un cadou mai util la casa omului decat candidatura lui Vanghelie. Daca luni pesedistii raman constanti in prostie, atunci liberal-democratii ar trebui sa dea un vanghelion la Circul de Stat. E singura formula in care candidatul lor, indiferent care va fi acela, are sanse sa castige din primul tur.
Liberalii au insa o mare problema, spusa raspicat la intalnirea de joi a liderilor. Oricat ar incerca PNL sa se faca frate cu dracu’ pentru a pune pe picioare marele proiect politic de izolare a lui Basescu, va fi imposibil ca in turul doi sa-si anunte sprijinul pentru Vanghelie. si chiar daca ar face-o, electoratul nu l-ar asculta, ba, mai rau, si-ar putea intoarce definitiv fata. Cu Oprescu lucrurile ar fi mai relaxate. Finutele nasuri liberale, care au inceput deja sa se adapteze mirosului degajat de alianta PSD-PNL si de
