Să fie clar: la bunăstare nu vom putea să ajungem cât timp o bună parte din economie continuă să fie dezechilibrată.
Ar merita, totuşi, în 2008, să fie forţat un salt al PIB-ului dincolo de cota din 2007, de 6 la sută? Dacă nu ca în Slovacia, până la 10 la sută, măcar am putea miza pe adăugarea unui procent sau două? Răspunsul poate fi afirmativ cu o condiţie: dacă s-ar obţine o creştere economică sustenabilă. Desigur, bazată pe concurenţă, pe competitivitate şi pe eficienţă. Dar la toate aceste valori nu vom ajunge fără restructurare, fără organizarea inteligentă a muncii şi fără dezvoltarea sistemului intereselor. A da însă drumul la creştere înainte de dobândirea valorilor invocate ar însemna să ne încărcăm cu un nou focar de inflaţie.
Mai mult, PIB ar însemna mai multe valori adăugate. Dar un nivel mai ridicat al produsului intern brut, obţinut fără o creştere a competitivităţii, n-ar însemna neapărat şi condiţii de viaţă mai bune. Dacă producţia de bunuri şi servicii va continua să fie, în multe, în foarte multe companii, orientată prea puţin cu faţa la populaţie şi la piaţa de consum, scopul fiind doar creşterea pentru... creştere, plusul de valoare adăugată n-ar aduce mai multă bunăstare. Dimpotrivă, costul ridicat al PIB-ului ar muşca din bunăstare.
Noi, având bilet de clasa a treia, ca să ajungem din urmă ţările care în trenul Uniunii Europene călătoresc la clasa întâi sau la clasa a doua, am avea nevoie, timp de câţiva ani buni, de un ritm mare al creşterii economice. Un PIB cu 10-12 la sută mai mare, an de an. Dar un PIB cu o structură nouă, cu valori adăugate care să exprime competitivitate, profit, orientare spre piaţă. Altfel vom continua să adăugăm PIB fără să adăugăm şi bunăstare.
Să fie clar: la bunăstare nu vom putea să ajungem cât timp o bună parte din economie cont