Vorbeşte cu florile, cântă cu porumbeii. Pentru Sofia Vicoveanca, viaţa înseamnă transpunerea sentimentelor pe note.
Vorbeşte cu florile, cântă cu porumbeii. Pentru Sofia Vicoveanca, viaţa înseamnă transpunerea sentimentelor pe note.
Îşi interpretează cântecele în funcţie de auditoriu, de dispoziţia pe care o are şi, de fiecare dată, un concert va răsuna altfel. “Nu poţi repeta melodiile, pentru că de fiecare dată vezi oameni diferiţi, păreri diferite. Întotdeauna mi-am dorit ca sala în care cânt să fie luminată, să pot vedea feţele spectatorilor. Astfel mă verific eu prin ochii celor care mă ascultă şi-mi dau seama dacă am reuşit să le intru în suflet, să-i conving, să-mi aparţină. Uneori, când simt că cineva-i «plecat» cu gândul, îmi dau silinţa să-i captez atenţia, să-l conving cu sinceritatea sufletului meu. De cele mai multe ori reuşesc, dar lupta-i epuizantă. De aceea am nevoie de lumină în sală, de lumină albă. Înainte de a intra pe scenă afişez o linişte şi o stăpânire de sine de invidiat, pentru că, deşi fiecare artist susţine în faţa publicului un examen, oamenii te vor mereu proaspăt.” Însă, dacă pe scenă “tronează” ca o regină, cum a şi interpretat un rol, în societate încă este sfioasă, roşeşte imediat, iar mâinile i se umezesc.
AUTENTICITATE. Ţinutele şi le schimbă de la un spectacol la altul. “Am emoţii de fiecare dată şi îmi schimb costumul când apar din nou pe scenă. Am un carnet în care îmi notez cu ce m-am îmbrăcat, ce-am cântat. Vreau să pot schimba măcar un element, cămaşa, o băsmăluţă, mărgelele. Am o garderobă bogată şi fac în aşa fel încât hainele să se asorteze.”
Sfat. Pe tinerii interpreţi îi sfătuieşte să cânte aşa cum simt ei, să nu imite pe nimeni, să fie autentici, să nu meargă pe cărări bătute de alţii, pentru că publicul simte dacă eşti sincer. “În ceea ce
