Săptămîna trecută rămăsesem cu povestea din Speakersâs Corner la cele zece argumente ale lui Nick, cel care şi-a propus să-i enerveze într-o singură după-amiază pe musulmani, evrei, raţionalişti şi pe feministe. L-am lăsat tocmai cînd încerca să convingă nişte tineri arabi că e o prostie să îţi doreşti 72 de virgine. "Mie daţi-mi 70 de curve şi două virgine ca să gătească." Mă duc iar la Nick, care se apăra de ploaie punîndu-şi haina elegantă de stofă în cap. Cineva îl întrebase de argumentul numărul 9: "Nu poţi să dovedeşti că Holocaustul a fost greşit". Spunea: "Sir, eu nu neg Holocaustul. Cred că a avut loc şi că a fost criminal. Spun doar că acest concept despre ce e greşit şi ce nu, ţine de sistemul nostru moral. Pentru Hitler era un act raţional, scăpa de nişte fiinţe pe care el nu le considera oameni. Viaţa umană nu are valoare în sine, Sir, îi dăm noi valoare. Dacă ar exista klingonienii, ei nu ar da doi penny pe viaţa umană, şi nu ne-am scandaliza atîta". Deci Nick e un relativist clasic, îmi spun în barbă. Şi are aceeaşi problemă ca toţi relativiştii: nu ştie cînd să se oprească.
Plec spre un negru cu barbă lungă, îmbrăcat în haine musulmane, convins că "pămîntul acela nu aparţine israelienilor pentru că nu s-au ţinut de promisiunile făcute lui Dumnezeu". Cineva din public îi spune că în Israel magazinele se închid de Sabat. "Sir, nu evreii religioşi conduc ţara aia, ci naţionaliştii evrei seculari. Cu evreii religioşi ne-am înţelege, avem ceva în comun. Avem profeţii." Zîmbesc la gîndul de cum s-ar înţelege evreii religioşi şi musulmanii religioşi şi fug spre un alt musulman, după vorbă, după port. De fapt, doar după port, pentru că altfel e un tip blond cu ochii albaştri. Prea tînăr ca să aibă barbă, totuşi încearcă, aşa că are un fel de pămătuf pe faţă. Spune unui public foarte restrîns că el este obligat să aibă aceiaşi duşmani ca duşmanii
