Excesul de prevederi legislative se iteste atunci cind regulile simtului comun dispar intr-o mare de mojicie sau necivilizatie. Si aceasta se tot intimpla chiar de la prima scriere in piatra a Decalogului. Treptat, vom ajunge sa reglementam pina si buna-cuviinta pierduta, care ne va ramine doar in paragrafele unor prevederi din coduri penale, deontologice sau rutiere. Deunazi, mi-a telefonat un prieten fotoreporter, mare pisicher. Vocea lui, aparent grava si agitata, m-a scuturat din lincezeala. "Vino repede in Parcul Copou, daca vrei sa faci poza vietii tale! Este o mare manifestatie de protest a mai multor politicieni". In sfirsit, mi-am zis, alesii nostri au iesit in strada pentru a trage un semnal de alarma. Destul si-au batut joc de noi pietele, bancile, gazele, ghetarii, micii, marii si mareele planetei. Nici vorba insa din toate acestea. Dupa o pauza oratorica, mucalitul de prieten adauga: "s-a furat Copoul, domnule!". Extraordinar, mi-am zis. Cum eu locuiesc in acest cartier, inseamna ca eram chiar din acel moment bine dus cu pluta sau cu alta ambarcatiune a piratilor de apa dulce. Deja incepusem a plinge dupa Copoul meu drag pe care il vedeam curgind pe Bahlui la vale pina in Jijia si Prut, apoi trecut din Marea Neagra in Mediterana si dus din aceasta lume, prin Canalul de Suez, in lumea domnilor arabi, vinovati astazi de toate relele umanitatii. Repede insa m-am lamurit. Chestiunea ieseana era mult mai serioasa. Varul primar al lui nasu' nu-stiu-cum (sau nasu' primar al lui varul nu-stiu-cum), importanta n-are personajul, a inregistrat la O.S.I.M. marca binecunoscuta "Copou", ca sa o foloseasca la vindut praful de pe tobe. Opozantii nasului primar, cu mare, dar mai ales cu mic, au gasit motiv de vinzoleala patriotarda si au dat jos, nenicule, alt praf de pe timpane, protestind pe alei ca ni se rapeste "duhul dealului" - de parca noi am fi urmasii triburilor