Nu cred că a fost vreodată semnalată - în afară doar de presa de atunci pe care n-o am la îndemînă - vizita la Bucureşti a unui prieten al lui Marcel Proust. Însemnările lui de călătorie n-au apărut, la Paris, decît după douăzeci de ani, în 1933, sub titlul Notes.
Journal dâun musicien. Autorul, Reynaldo Hahn, fusese unul dintre răsfăţaţii acelei epoci care a meritat să i se zică "frumoasă". Aceste pagini de jurnal sînt pline de reflecţiile unui estet în muzeele pe care le vede, în atelierele artiştilor care-l primesc, la expoziţiile la care se duce, la spectacolele la care asistă. Dintre pictori îl preferă pe Monet, admiră sculpturile lui Rodin, iar în materie de muzică gustul său îi alege pe Brahms, Gounod, Saint-Saëns şi, îndeosebi, pe César Franck (Vinteuil al lui Proust!). Observaţiile lui în Franţa, Spania sau Italia nu sînt numai ale unui călător cultivat, ci ale cuiva care trăieşte în artă şi pentru ea. În acelaşi timp, mondenitatea influenţează mereu punctul său de vedere, al unui obişnuit al saloanelor şi chiar, la Londra sau la Bucureşti, al curţilor regale.
În România el a ajuns în 1913, trecînd prin Viena şi Budapesta spre Berlin, în cursul unui turneu de conferinţe, ca reprezentant al Cercului Analelor, o instituţie care organiza propaganda culturală franceză. La Bucureşti şi la Brăila, melomanii locali i-au cerut să cînte, ca să profite de prezenţa unei celebrităţi europene. Avem astfel descrierea unor recitaluri de pian şi muzică vocală, deci lieduri compuse de el. Pentru a se pregăti, Hahn le-a citit în tren pe Martha Bibescu şi Carmen Sylva, dar i-a plăcut doar prima. Cu altă ocazie, se referă la Anna de Noailles, adoptată ca poetă franceză. Gazda lui la Bucureşti a fost Elena Văcărescu, alături de care le-a întîlnit pe Zoe Caribol şi Alexandra Fălcoianu: numele uneia dintre ele îmi aminteşte casa în care locuia, între Calea Vict
