Bataia apriga pentru obtinerea candidaturii, in cazul PSD, sau fuga deschisa de candidatura, in cazul PL-D, creaza probabil multa confuzie printre bucurestenii care in iunie vor fi chemati sa-si aleaga noul primar general. Realitatea e ca nici unul dintre candidatii potentiali sau deja anuntati, de la Marean Vanghele la Sorin Oprescu, de la Ludovic Orban la Vasile Blaga sau Cosmin Gusa, nu e interesat in primul rind de functia ca atare.
In cazul primilor trei miza e obtinerea unor pozitii privilegiate in propriile partide. Cosmin Gusa se bate doar ca sa-si faca mai vizibil partidul in timp ce in cazul lui Vasile Blaga problema e ca un refuz ar putea fi prea costisitor din punct de vedere politic.
E posibil ca faptul ca Traian Basescu a plecat din pozitia de primar general atunci cind a cistigat presedintia tarii si a reusit astfel sa aduca si Alianta D.A. la guvernare sa induca unor candidati iluzii asemanatoare. O astfel de asteptarenu nu are insa aproape deloc sanse sa se implineasca din cel putin doua motive: Traian Basescu iese cu mult din tiparul politicianului obisnuit iar situatia de acum din tara nu seamana deloc cu cea din 2004, de exemplu. De altfel daca il extragem din ecuatie pe actualul sef al statutului nici unul dintre fostii primari generali nu a avut ulterior vreun traseu politic interesant, ci din contra.
Realitatea e ca pozitia de primar general e in tot mai mare masura una ingrata. In timp ce capacitatea acestuia de a rezolva intr-un ciclu electoral marile probleme ale capitalei, cum ar fi de pilda traficul rutier de-a dreptul sufocat, e mai mult decit limitata sansele de a primi reprosuri de la toata lumea sint maxime. Romanul in general, bucuresteanul in particular, e vesnic nemultumit, orice ar fi face primarul cu pricina. Il injura daca traficul e blocat dar si atunci cind incepe lucrari de largire a strazil
