Sofia Vicoveanca este o nestemată a Bucovinei, conturată din doinele, baladele şi cântecele de joc pe care cu vocea sa inconfundabilă ştie să le dăruiască românilor de pretutindeni. Din Vicovul natal până-n Banat sau Andaluzia sună Bucovina: cântă Sofia Vicoveanca. A doinit la Sevilla pentru familia regală a Spaniei, dar s-a bucurat la fel de mult şi pentru un gest de caritate adus bătrânilor din căminele sociale.
Sofia Vicoveanca este o nestemată a Bucovinei, conturată din doinele, baladele şi cântecele de joc pe care cu vocea sa inconfundabilă ştie să le dăruiască românilor de pretutindeni. Din Vicovul natal până-n Banat sau Andaluzia sună Bucovina: cântă Sofia Vicoveanca. A doinit la Sevilla pentru familia regală a Spaniei, dar s-a bucurat la fel de mult şi pentru un gest de caritate adus bătrânilor din căminele sociale.
Vicov. Dragostea pentru cântec a moştenit-o de la mama sa, “bogată sufleteşte, care însă nu îndrăznea să cânte în lume”.
Înainte să devină Vicoveanca, a urcat pe scenă sub numele real, Sofia Fusa. Ulterior i s-a spus Sofia Vicov, iar cum numele de Vicoveanu îl aveau prea mulţi, până la urmă, a ajuns Vicoveanca. “Tata m-a dojenit spunându-mi: «Ce, nu vrei să-mi porţi numele?», dar eu i-am replicat că trebuie să fiu disciplinată în breasla artistică şi să fac ce mi se cere”, spune interpreta.
Debut. După ce a absolvit Şcoala Populară de Artă din Suceava a participat la un concurs şi a fost angajată, în anul 1959, ca solistă de muzică populară în Ansamblul de cântece şi dansuri “Ciprian Porumbescu” din aceeaşi localitate. Când a urcat pe scenă, la începutul anilor ’60, timiditatea o paraliza. “Stăteam ţeapănă, ca un ţăruş, dar în timp am devenit stăpână pe mine. Mi-am propus să nu-i dau timp publicului să mă studieze şi, făcându-l să mă asculte cu atenţie, îl duceam în lumea cântecului meu. Am încercat să pun tot s
