În momentul în care brandul „Costel Busuioc” va fi asociat cu altceva decât imaginea Sony BMG, atât românii de peste hotare, cât şi cei care au rămas în ţară se vor simţi furaţi. Sursa: EPA
1 /. Oare cum s-au simţit românii din Italia când au prins vestea succesului lui Costel Busuioc? Au sperat să-şi poată întreba şeful sau colegii de serviciu dacă au fost la operă să-l asculte pe acel român comparat cu Pavarotti?
Mulţi şi-ar cumpăra bucuroşi ziarul, în care să citească despre omul simplu care le face cinste. Orice român care a emigrat ar răsufla uşurat dacă nu ar mai vedea la televizor ştiri despre crima oribilă comisă de un român pe numele de Mailat.
O altă variantă ar fi ca, peste câteva luni, românul din Spania să plece ochii pentru a evita o discuţie despre bâlciul electoral, cu mici şi bere care a avut loc cu o zi înainte în piaţa principală a oraşului. Cui i-ar păsa de faptul că un anume Costel Busuioc a fost invitat să interpreteze magistral un imn de partid?
Un miracol nu ţine mult. Succesul lui Costel Busuioc putea inspira o parte dintre românii care au plecat printre străini pentru a-şi câştiga o pâine.
Acum, Biserica Ortodoxă Română, Guvernul, Ministerul Culturii, Parlamentul şi Preşedinţia se înghesuie să îi ofere şanse de promovare proaspătului câştigător al concursului "Hijos de Babel".
De ce? Pentru că Busuioc este prea bun ca sa fie adevărat. Pentru prima dată, în atât de mulţi ani, imnul naţional a sunat altfel, datorită unui român simplu, cu frică de Dumnezeu, care şi-a părăsit ţara pentru a-şi putea hrăni familia. Ba mai mult, acest român a avut un vis, năruit printre profesori ignoranţi şi călcat în picioare de elitişti parveniţi.
Comportamentul şi vocea acestui tânăr de 33 de ani a alinat, fie şi pentru o clipă, viaţa căpşunarilor, la fel cum regretatul Vali Ste
