FLORIAN BICHIR: "Nu mai înţeleg nimic din ce se întâmplă în domeniul Sănătăţii şi cred că nici domnul ministru Eugen Nicolăescu nu este departe de acest sentiment."

Dar să vin cu un exemplu concret. Guvernul României a hotărât, pe 22 decembrie 2006, care este nivelul alocaţiilor pentru hrană în spitalele publice. Mai exact, bolnavii de SIDA trebuie să mănânce de 11,5 lei noi pe zi, cei cu hepatită şi diabet de 9 lei pe zi, alţi bolnavi de 5,5 lei etc. Hotărârea stabileşte că acest nivel de hrană este maximal şi poate fi depăşit la solicitarea persoanelor fizice beneficiare, cu suportarea de către acestea a cheltuielilor suplimentare. Adică, dacă vrei friptură, bagi mâna în buzunar şi plăteşti, dacă nu te încadrezi în aceşti bani. Bineînţeles că nu ştiu ce poţi mânca de 5,5 lei într-o zi, dar asta e o altă discuţie...

Ca să nu se mai fure din porţiile bolnavilor şi ca treaba să fie cât de cât cuşer, mai multe spitale au apelat la firme particulare care să gătească bolnavilor. Nu mai au bătaie de cap, iar prin licitaţie aleg cea mai bună variantă în privinţa mâncărurilor. Un amic mi-a sesizat însă o anomalie apărută. Un spital - hai să-l nominalizăm: Spitalul Clinic de Boli Infecţioase Constanţa - a apelat şi el la această metodă şi a făcut un contract pentru mâncare cu o firmă. Numai că, după câteva luni, firma a cerut spitalului să plătească TVA-ul, pentru că şi ea la rândul ei plătea taxa pe valoare adăugată. Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa s-a spălat pe mâini şi a trimis nota la Bucureşti.

La Bucureşti, Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală, subordonată Ministerului Economiei şi Finanţelor, a răspuns că e normal ca spitalul să plătească TVA pentru că: „orice persoană care desfăşoară operaţiuni impozabile pe teritoriul României sunt considerate persoane impozabile“ şi că „livrările către spitale nu sunt scu