Jean Mouton, "Jurnal, Romania 1939-1946", traducere si prefata de Dumitru Hincu, editura Vivaldi (tel. 021/210.88.97), 150 pag., 19,62 lei.
V-am recomandat mai demult volumul lui Paul Morand despre Bucuresti si vi-l reamintesc fiindca pe diplomatul Morand (scriitor de notorietate, casatorit cu printesa Elena Sutu si avand prin aceasta legaturi cu aristocratia romana) il vom reintalni in cartea pe care vi-o propun azi, ca ambasador colaborationist, numit in 1943 de guvernul de la Vichy la Bucuresti. Era un oportunist care "se adapta in viteza" curentelor considerate profitabile. Spre deosebire de el, Jean Mouton, aflat la conducerea Institutului Francez din Bucuresti intre 1939 si 1946, era ceea ce se numeste "un caracter", un om integru, care, in functia sa de diplomat cultural, a incercat sa faca tot binele ce-i statea in puteri. Reiese asta, fara pic de ostentatie, din jurnalul tinut in anii cat a stat in tara noastra, si pe care l-a publicat in Franta tarziu, la senectute, adaugandu-i note explicative dupa o jumatate de secol de la insemnarile "la cald". In acest jurnal - caruia ii respinge, cu modestie, calitatea de "marturie istorica" (desi e si asa ceva) - si-a notat, pe langa amanunte din viata privata, "intamplarile la care am fost martor, lucrurile auzite sau cele care mi-au fost aduse la cunostinta din izvoare sigure". Fiind vorba de anii razboiului si de perioada imediat urmatoare, traite in Romania de un intelectual francez echilibrat, democrat, observator atent si sagace al evenimentelor interne si internationale, Jean Mouton e credibil si creditabil in secventele inlantuite ca intr-un film documentar ce ne restituie tensionata, tragica perioada a angajarii tarii noastre in razboi de partea Axei (pe care diaristul o dorea cu ardoare infranta), apoi intoarcerea armelor si ocupatia sovietica. Personajele ce leaga toate aceste secvente romanesti
