Buruiana din gradina cu flori
Profesorul T. Colin Campbell de la Universitatea din Cornell (SUA), autorul unuia dintre cele mai complete studii realizate vreodata asupra legaturii dintre cancer si obisnuintele noastre alimentare, si-a petrecut copilaria la tara. Poate ca apropierea lui de pamant l-a ajutat sa formuleze mai bine ca nimeni altul raportul dintre dezvoltarea cancerului si alimentatie. Anume, el a comparat cele trei etape de crestere a tumorilor (initiere, promovare si progresie) cu etapele de crestere a buruienilor care invadeaza gradinile. Initierea este faza in care grauntele e pus in pamant. Promovarea e faza in care samanta devine planta, iar progresia e perioada in care buruiana creste necontrolat, invadand celelalte plante din straturile gradinii, cararile dintre ele si toata curtea, pana afara, pe trotuar: o explozie nebuna si necontrolata, exact ca aceea declansata de cancer in organism.
Initierea (prezenta unei celule cancerigene) depinde in mare masura de genele noastre si de substantele toxice prezente in mediul in care traim (radiatii, produse chimice cancerigene etc.).
Promovarea (cresterea bolii) depinde, la fel ca si la buruieni, de existenta unor conditii indispensabile: un teren favorabil, in cazul lor, apa si soarele, in cazul cancerului, conditiile pe care noi insine le cream pentru ca boala sa se dezvolte. Iar ele tin, in primul rand, de alimentatie.
In cartea scrisa dupa 35 de ani de experiente asupra rolului factorilor nutritionali in dezvoltarea cancerului, Campbell trage urmatoarea concluzie: "Dezvoltarea cancerului poate fi reversibila, in functie de faptul daca prima micro-tumora aparuta in organism primeste sau nu conditiile necesare dezvoltarii sale. La acest nivel, factorii nutritionali joaca un rol decisiv. Unii dintre ei hranesc cresterea cancerului. Altii o incetinesc. Cancerul prospera atunci ca
