Cosmarul declansat, in Italia, de cazul Mailat este departe de a se sfarsi. Tocmai cand credeam ca apele s-au mai limpezit, se ivesc noi si noi fapte care ne infirma acest lucru. Dupa ultimele semnale primite in tara de la co-nationalii nostri, care au ales calea emigrarii pentru o viata mai buna, este cert faptul ca romanii traiesc in Italia aproape ca intr-un teatru de razboi. Majoritatea vietuiesc cu teama de ceea ce le va aduce ziua de maine, se gandesc deja la strategii de supravietuire, printre ele numarandu-se si varianta schimbarii numelui. Pentru a putea fi destul de buni sa traiasca in Italia, romanii ajung sa se dezica de numele romanesc, mostenit de la inaintasi. Noua, celor ce traim inca sub cerul patriei, nu ni se releva tragedia pe care o traiesc romanii din Italia, decat intr-o foarte mica masura. Am cunoscut un tanar plecat de ceva ani din Romania, impreuna cu parintii. S-a intors in tara pentru a-si petrece sarbatorile de iarna. Nu a uitat niciodata cum este sa fii roman si s-a certat chiar si cu parintii, tinand mortis sa-si petreaca Craciunul in Romania. Vrea sa se intoarca definitiv in tara, dar nu are deocamdata puterea de a se desprinde de parinti. Parea instrainat de tara, de restul tinerilor de varsta lui, insa arata ca vrea cu tot dinadinsul sa redevina unul de-al lor. In acelasi timp, din exterior, parea ca priveste traditiile de sarbatori cu ochii unui strain si se entuziasma de spiritul Craciunului romanesc de parca l-ar fi simtit pentru prima oara. Imi pare rau s-o spun si nu stiu daca sunt cea mai in masura sa ma exprim, insa co-nationalii nostri par iremediabil schimbati de experienta traiului in Italia, dus alaturi de atatia oameni ostili. Sper din toata inima sa nu experimentez acest sentiment si sa merg doar in vizita peste hotare. Romanii care se intorc in tara cu siguranta ca au nevoie de o perioada de adaptare, chiar daca se