Tumultul de pe pietele financiare internationale se inteteste. Interventiile bancii centrale a SUA (FED) de a diminua rata de scont (la care bancile comerciale vand efecte comerciale pentru a obtine lichiditate) intre sedintele lunare a prefatat, cu luni in urma, ingrijorarea fata de "griparea" creditului; a urmat diminuarea ratei federale de interventie in cateva reprize, pana la 2,25% in ultima saptamana a.c. Apetitul pentru risc s-a redus copios si inclinatia catre lichiditate este acuta. Sunt cativa factori cheie ce au condus la situatia actuala. Unul priveste miscarea ciclica inerenta a economiei, in pofida unor tendinte de atenuare a amplitudinii fazelor. Expansiunea creditului alterneaza cu faze de incetinire. Scaderea drastica a dobanzilor in SUA, dupa caderea bursiera de la finele deceniului trecut si dupa 11 septembrie 2001, a stimulat extraordinar creditarea. Aceasta din urma a avut loc pe fondul globalizarii pietelor financiare si a folosirii tot mai intense a inovatiilor financiare/derivativelor. Din pacate, aceasta evolutie a avut loc prin opacizarea pietelor financiare, ocultarea riscurilor asumate de investitori. In aceasta evolutie gasim o origine structurala a "griparii" pietelor de credit. Criza actuala este una de solvabilitate pentru nu putine entitati financiare, ceea ce afecteaza economia reala printr-o

incetinire a activitatii de ansamblu. Falimentul bancii de investitii Bear Stearns in SUA, ca si preluarea, in fapt, de catre trezoreria britanica a bancii Northern Rock sunt doua cazuri simptomatice pentru adancimea crizei. Ce are de facut un sistem financiar Un sistem financiar, fie ca se bizuie mai mult pe piete de capital, fie mai mult pe banci, are rolul de a misca surplusul de lichiditate de la cei ce economisesc la cei ce au nevoie de mai multe resurse (pentru consum sau pentru investitii). Intermedierea trebuie sa fie transparenta,